Pentru prima data in camera necesitatilor

[Scarlett Soul]

Era o noapte racoroasa, intunericul isi lasase imparatia peste castel, domnea linistea, iar apoi dintr-o data ceva cazu zbomotos si se sparse. Imi era frica, insa ascundeam acest lucru, aveam nevoie de cineva care sa ma inteleaga, insa nu gaseam pe nimeni.
Eram de ceva vreme in interiorul incaperii ce purta numele de Camera Necesitatii, era un loc atat de linistitor, atat de placut incat imi puteam auzi propriile ganduri. Priveam camera goala, fara ferestre, fara nimic, doar un casetofon si o melodie ce se repeta la nesfarsit.
Citeam de o mie de ori titlul melodiei.. When I'm alone...

I'm just tryin' to find out
Who I am, on my own
I had you right beside me
Now you're gone and I know.
That when the room clears, I'm still here.
Who am I when I'm alone?

They say time is a healer
It's more like a concealer for a scar
Cause it never really leaves us
It can always find us where we are, we are
Who thought, it could
Ever be so hard?

Chiar asa... ma simteam atat de singura, atat de singura si parasita.
Un zgomot...apoi pasi...Nu ma miscam din pozitia in care ma aflam, se parea ca inca nu ma recunoscuse. Era un baiat inalt, blond, cu ochi albastrii, de culoarea oceanului, sclipitori, splendizi, dar otravitori, caci o data ce ma uitasem la ei, nu mai puteam sa-mi iau privirea din acea mare de culoare.
Era relaxat, destins, era el insusi., coplesit si cuprins de probleme...
Ridica ochii din pamant si in sfarsit o observa. Tresari. Tot corpul incerca sa-mi impuna o alta energie decat era de fapt nevoie, decat simtea corpul baiatului. Acum parea altfel...

'Ii este rusine sa recunoasca cum se simte ?'
Nu stiam insa de fiecare data cand eram pusa intr-o astfel de situatie imi aminteam cateva versuri ce mereu ma ajutau sa-mi revin.

[b]'Sa ai curaj sa spui DA
Sa ai curaj sa spui NU
Si-n orice clipa grea
Sa fi acelasi TU.'

As fi vrut sa-i destainui aceste ganduri, insa cuvintele mi se imprimau pe buze inainte de a reusi sa le rostesc.
Liniste...apoi se tranti usa.
Nu vroiam sa-l las sa plece, puteam sa-l ajut, simteam asta...
"Slin", am tipat eu, oprindu-l pe baiat.
Ma privea mirat, fara a intelege ce vroiam sa-i spun, insa am continuat:

"Viata este arta de a desena fara radiera..."

OOC : Sper ca nu te superi ca am continuat eu
Apropo imi place mult cum scrii si sper ca si tie sa iti placa.