Pentru prima data in camera necesitatilor

[Scarlett Soul]

"Stiu asta, o stiu mai bine ca tine !", ii aruncam eu vorbele seci si dure in fata, iar apoi imi parea rau, caci stiam ca vroia doar sa ma ajute,numai ca uneori nu poti sa intelegi oamenii pentru ca nu le stii trecutul.
Daca as fi inceput sa-mi povestesc intreaga viata atunci eram sigura ca aveam sa vars lacrimi amare, iar asta nu era corect...Nu vroiam sa-l intristez si pe el.
Fredonam cu voce tare ultimele versuri ale melodiei ce de fiecare data ma linistea,era ca un refugiu pentru mine, iar apoi m-am adresat din nou lui Slin:

"Cea mai inversunata lupta este cu tine insuti.
Te afli in ambele tabere."

Un moment lung de gandire puse stapanire pe amandoi...Nu se auzea nimic, numai din cand in cand respiratia sacadata a astropufului. Imi dadusem seama ca...Slin intelese mesajul.
Nu vroiam sa-i sabotez viata, insa ma straduiam sa-l inteleg, iar in acelasi timp incercam sa ma cunosc.
Doua lucruri grele, dar nu imposibile...

"Ne traim viata ca apa care curge la vale, mergem intr-o singura directie pana ne izbim de ceva care ne forteaza sa gasim un alt curs."

Mai mult nu-i spusesem baiatului, care se vedea clar ca era marcat de ceea ce-i spusesem mai inainte.Parea atat de vulnerabil, atat de sentimental, incat,probabil, daca ar fi incercat sa-l atinga acesta ar fi cazut.
"Nimic nu se intampla doar asa, la voia intamplarii..."
Nu mai suportam, m-am intors cu spatele si m-am rezemat de peretele rece, apoi am intins mana si mi-am sters lacrima ce ma tradase de fiecare data.