Don't say it's over!

[Ginny Anne Alden]

Mda stiu ca sunt nebuna dar sis nu m-a lasat in pace deci uitati-ma din nou aici cu alt fic

[center]Don't say it's over![/center]



Rezumat
Andrew si Alyssia sunt cat se poate de normali la prima vedere,dar nu e asa.

Ei doi invata la Ellite Powers School,infiintata de parintii lor impreuna cu Erik. ce se intampla cand o rapire ii aduce pe cei doi prieteni in aceeasi temnita? Mai ales cand el afla cu iubirea vietii lui este fata rapitorului si nu l-a iubit nici macar o clipa?

Se va mai indragostii Andrew vreodata? si cel mai important lucru de cine?

Ei bine Alyssia va putea sa il consoleze? Pana la uram focul si gheata vor putea fii vreoadata impreuna? Asta o sa aflati daca cititi Don’t say it’s over.

Prolog

-Alyss imi pare rau! Pe cuvant….ea m-a sarutat nu eu! Cine il mai crede? Nu am de gand sa ii mai accept greselile…a gresit de atatea ori si eu l-am iertat din nou si din nou si el acum ce face?
-Spune asta cui te mai crede Andrew! M-am saturat pana peste cap! Sarutate cu cine vrei…..Cu Sonia cu Anna cu Sandra nu ma intereseaza!

-Dar,Alyss te iubesc! M-a scos din sarite cu replica asta! Asa ma iubeste el? Sarutandu-se cu altele pe la colturi de bloc? M-am indreptat spre el si i-am tras o palma zdravana apoi m-am indepartat de el.

-Alyssia stai! M-a prins de mana si m-a intors spre el.

-Trebuie sa ma crezi Alyssia! Te iubesc! De ce crezi mereu minciuna,dar adevarul nu?

-Andrew…intelege s-a terminat! Am spus desii nici eu nu credeam ce spuneam.Desigur,il iubeam pe Andrew….il iubeam probabil mai mult ca pe fiinta mea…dar asta nu ma face sa fiu calcata in picioare.

-Nu spune niciodata ca s-a terminat! Mi-a spus bland,apoi ma lua de ceafa si ma saruta apasat.

M-am desprins cu greu din imbratisarea lui ferma si am fugit spre casa.


Capitolul 1 Eliite Powers School

Alyssia Pov.

Mda banal mod de a ma prezenta,dar hai sa o fac pe calea mai clasica ca sa zic asa.

Hei,ma numesc Alyssia Connor si locuiesc in Londra.M-am nascut in Vancouver,acolo unde de altfel s-a nascut si Andrew.

Probabil va intrebati cine e Andrew.Ei bine,Andrew este cel mai bun prieten al meu.Defapt este printre putinii prieteni pe care ii am.Am lociut amandoi in Vancouver pana la varsta de 7 ani….apoi mama si tata au fost nevoiti sa se mute din interes de serviciu(8-|).

Asa ca uite-ma aici in Londra,singura,ma rog singura,am si aici cativa prieteni.

-Alyssia hai la micul de jun.Mdea,acum…mai vreau sa dorm,stiu ca nu e vacanta dar mai vreau sa dorm!!
-Alyssia,acum!! Off. Somnoroasa ma ridic din pat si ma duc la baie.

Greate parul meu arata mai rau ca o capita de fan! M-am spalat pe dinti sip e fata,apoi m-am intors la capita mea de fan.

L-am pieptanat si la-m prins intr-o coada de cal,apoi am coborat scarile si am intrat in bucatarie.

-Neata! Mormai somnoroasa in timp ce iau o gura din ceasca mea de cafea.

-Neata’ somnorila,greu te mai trezesti! Mama imi planta un mic pupic pe frunte.

-Cosmin! Jos acum! Nu nu mai stai deloc in pat! Ii raspunse mama probabil la un gand. Mda probabil ma credeti nebuna,dar parintii mei sunt mai deosebiti,sic and zic deosebiti ma refer la tata care poate citi gandurile,si la mama care la fel ca si tata poate citii gandurile dar poate folosii si telekinezia,ciudat nu? Adica e destul de cool sa iti vezi mama cand iti pregateste micul de jun,mutand tot felul de ingrediente fara sa le atinga. Am intrebat-o daca voi avea si eu o putere ca si ei,dar mi-au raspuns ca timpul va rezolva totul. Mi se pare o prostie,mie una mi se pare normal din moment ce ambii parinti au cate o putere,in cazul mamei doua,ca copilul lor sa mosteneasca si el o putere,dar cine sunt eu sa zic toate astea? Simplu un nimic,asa ca mai bine revenim,desii nu am nici o putere de astazi mama ma obliga sa merg la scoala fondata de ei cu unchii mei cu Erik.
Cool nu? Pe dracu,tot ce vreau e sa fiu o fata normala,chiar daca vreau sa am si eu o abilitate speciala,totusi nu vreau sa fiu aratata cu degetul de catre oameni,ca o ciudatenie a naturii.

Si nu in ultimul rand vreau sa il vad pe Andrew. Asta este singurul motiv pentru care ma duc la scoala aia idioata.

Andrew are si el puteri neobisnuite,desii nici Marius nici Angela nu au de a face cu paranormalul,el poate controla focul,e super tare! Adica sa controlezi un element al naturii nu e o joaca,dar uneori e chiar amuzant sa il vad cum aprinde fara o bricheta aragazul sau cum aprinde o lumanare doar cu o pocnire din degete.

-Neata scumpete cum ai dormit? Da,acelasi tata grijuliu ca deobicei.

-Perfect,stiind ca o sa ma duc la o scoala de ciudati! Nici macar nu am puteri tata!

-Alyssia,vei merge acolo,chiar daca acum nu ai puteri,mai tarziu sigur vei avea, si in plus aceea scoala e inspre binele tau! Vei invata sa te aperi,vei lucra intr-o echipa,vei invata ce inseamna lucru de echipa,vei face lucruri care iti vor fii folositoare in viata.

-Dar nu e corect! Vreau sa ma duc in continuare la liceul in care am invatat pana acum! Nu o pot lasa pe prietena mea cea mai buna! Tatii! Nu inteleg de ce nu ma intelege,nu vreau sa ma duc la liceul ala sau scoala sau ce o fii!

-Elisse o sa supravietuiasca! Acum hai dute afara ca te asteapta autobuzul! Ahhh! Nervoasa mi-am luat geanta de cu carti si geamantanul meu cu haine.mda e un fel de internat demential nu? Si am plecat spre autobuz.

-Buna dimineata domnisoara Connor,cum ne simitim astazi? O da,si el cine mai era? A daaaaa,soferul autobzului Jeremy parca.

-Nu prea buna pentru mine Jeremy,dar a ta cum este?

-Destul de buna domnisoara. Am urcat in autobuz unde era o harmalaie totala,hartii zburau prin aer. Nu,nu avioane de harite zburau prin aer,altii radeau cu gura pana la urechi,iar altii se uitau ciudat la mine. Ok am ceva pe fata? Am uitat sa ma imbrac sau ce?

M-am asezat langa o fata care parea totusi mai normala si mai retrasa,exact felul meu de a fii.

-Hei e ocupat acest loc? Era chiar draguta tipa,par roscat,buze pline rosii,ochii albastrii,era frumusetea intruchipata.

-Nu deloc,eu sunt Emily tu?

-Alyssia imi pare bine! M-am asezat langa ea si am oftat invinsa.

-Sa cred ca tu nu ai vrut sa vii la aceasta scoala? Ma intreba Emily din curiozitate.

-Nu si cand parintii tai sunt unii din fondatorii scolii! Imi dau ochii peste cap si tot ce fac este sa ma gandesc la Andrew.

-Hmmm,pai sa vedem fata lui Erik nu ai cum sa fii pentru ca nu e casatorit,e gay normal,Marius si Angela nu pentru ca au un baiat,Andrew e o bunaciune fata si nimic alteceva,deci a mai ramas…..o god! Tu esti fata lui Sarah si Cosmin? Ce era asa de “wow”

-Aaa da.

-Wow,parintii tai sunt superi buni, in misiuni secrete! Sunt super tari!

-Mda nu si pentru mine! Pentru mine sunt doar mama si tata! Si apropo Andrew este prietenul meu cel mai bun,deci bunaciune zici ha? Iti place cumva de Andrew? E ceva tipa’ e chiar draguta.

-Aaa,sunt cu el! Ok asta da surpriza!

-Pai atunci felicitari! Ce pot spune Andrew este prietenul meu cel mai bun,ne cunoastem de cand eram copii,sa ai grija sa nu ii ranesti sentimentele,ca daca o faci,vei avea de a face cu mine! Imi zambeste si ma ia in brate.

-Stai linistita il iubesc prea mult ca sa il pot ranii! Autobuzul puse frana brusc si mi-am dat seama ca am ajuns.

Am coborat din masina cu Emily si am fost captivata de scoala impozanta din fata mea. Era dementiala si nimic mai mult. Sus pe un panou scira “Ellite Powers School” era gigantica si foarte frumoasa.

-Se pare ca iti place acum scoala! Glumea? Era suuper!
-Cred ca glumesti! Daca stiam ca e asa super nu mai faceam mofturile alea acasa! E perfecta Emily!

-Stiu! … A uite ca vine Andrew! Striga nerbdatoare si eu mi-am ridicat capul la timp cat sa il vad indreptandu-se spre noi.

Arata splendid,fata lui alba incadrat de parul sau ca abanosul,ochii sai de un negruu adanc si corpul sau atletic il facea sa arate demential. Ok de ce am inceput sa vorbesc ca o pitipoanca in calduri? A da pentru ca l-am descris si in descrierile mele vorbesc ca o “piti”.

-Em,iubit-o ce bine imi pare sa te vad! O saruta si apoi se intoarse spre bine.

-Si cine e aceasta domnisoara frumoasa de langa tine? Wtf? Si eu si ea am ramas ca tablou’. Nimeni nu zicea nimic doar ne uitam unii la altii ca prostii.

-Hai ma dao dracu’ Andrew chiar nu ma mai recunosti? Chiar ma uitase asa de repede? Nu,nu puteam crede asta.

Se uita la mine confuz,apoi cunoasterea dadu’ peste el facandu-i ochii sa sclipeasca.

-Alyssia? Tring! Nu sunt eu,fantoma mea.

-Normal ca eu sunt nataraule! Chiar nu iti mai aduci aminte de prietena ta cea mai buna? Ma dezamgaesti!

-Doamne Alyss tu esti! Ma lua in brate si incepu sa ma invarta.

-Andrew inceteaza,o faci geloasa pe Emily! Si pe bune acum!

-Oh,da asa e! scuze iubire! Em facu o fata de mama induiosata si il saruta din nou.

-Nu am cum sa fiu suparata pe tine iubire. Ok prea multe dulcegarii.

-Luati-va o camera frate! Mi-am luat geamantanu si am pornit spre scoala.

-Hei Alyss,stai sa te conduc la camera ta. Oh ce gentleman esti.

Imi lua valiza si am inceput sa mergem spre caminul scolii care era si mai gigant ca scoala. Presimt ca locul asta o sa imi placa foarte mult.

Ok acest capitol cred ca are cele mai multe greseli
Astept critici ><
Kisses! Cei care au cont pe Twilight Legend probabil imi stiu ficul