Misterul siluetei fugare

[Kennya Allen]

Inceputul AICI.

Datorita efortului depus, Kennya se tinea strans de coaste. O durea asa de tare, de parca cineva o injunghiase cu un cutit. Respira cu dificultate, dar inca mai era pe urmele fugarului. Trebuia sa se asigure ca nu este el. De fapt, nu, nu era el. Nu avea cum. Ce sa caute el la Hogwarts. Nici nu indraznea sa pomeneasca ceva de Padurea Interzisa. Kennya injura cu putere. Padurea Interzisa. Daca erau prinse... Nu vroia sa se gandeasca la consecinte. Inca nu-i venea sa creada ca alergase din Hogsmade pana aici fara oprire. Nu era o fana a alergatului, iar vremea nu le usura cu nimic situatia. Stia ca fetele erau in spatele ei, sau cel putin o parte din ele. De abia le mai auzea pasii in pamantul ud, dar putea sa jure ca auzise un sunet de nemultumire cand injura cu cateva momente in urma.

Daca vremea le dadea de cap, Kennya avea cu siguranta mult mai multe motive sa se planga. Era destul de greu sa te tii pe doua picioare in pamantul mocirlos, iar acum copacii le dadeau de furca nu numai prin radacinile groase pe care trebuiau sa le evite, dar si lumina scurta a fulgerelor era impiedicata datorita coroanelor dese ale acestora. Una peste alta, viperina isi aduse aminte si de creaturile nu tocmai prietenoase care salasuiau printre arbori. Un gand terifiant ii trecu prin minte. Isi cauta cu infrigurare bagheta printre robe. Trebuia sa se pregateasca pentru orice, iar sentimentul de siguranta crestea cand simtea bagheta stransa in mana. Inca urmarea cu infrigurare persoana din fata ei. Oare isi daduse seama ca era urmarita?

"Lumos!"

Bagheta imprastia un fascicul de lumina mult prea slab. Dar era mult mai bine sa aiba vizibilitatea de un metru, decat deloc. Auzi voci in spatele ei, luandu-i exemplu. Spera cu infrigurare ca fetele erau bine si aveau sa o prinda din urma cat mai curand.