Soapte

[Katya Sokorov]

Soapte. In mintea Sophiei se auzeau numai soapte, neinteligibile. Nu pricepea, ce era cu ea ? Cu toti ? Kennya, Veronica, toate viperinele care ii era prietene ... ce era cu ele ?

I don't know what's worth fighting for
Or why I have to scream

Melodia pe care o ascultase inca ii rasuna in urechi. Asa de bine se potrivea, cel putin acele doua randuri se potriveau foarte bine. La ce folosea sa lupti, sa urli, sa tradezi, sa planuiesti in secret ? La ce ? Era cu moralul la pamant, iar ea era cea optimista. Oricum, lumea se schimba foarte mult in acel timp, asa ca nu era asa ciudat sa se schimbe si ea. Dar, totusi, ea nu se schimba asa de repede ...

Cu muzica rasunandu-i in urechi - castile erau bine indesate - se apropie de Camera Necesitatii, apoi incepu sa bombane : "Aici nu prind Radio, si e Radio Magic !?", dar tocmai cand era la mijlocul propozitiei realiza ca avea muzica ei si ca pusese pauza din greseala. Deschise usa Camerei Necesitatii fara sa realizeze ce face, apoi se aseza pe o canapea.

Iar tot ce se auzea erau soapte. Intinse mana dupa Profetul Zilei, iar acesta fosni usor. Fata il deschise, apoi incepu sa citeasca, comentand in soapta acolo unde nu ii convenea ceva.

Tot soapte ...