Basmul Toamnei

[Kennya Allen]

Era prea liniste. Mult prea liniste. Cu toata agitatia din ultimul timp, Kennya Isildur nu mai stia ce inseamna o pauza bine meritata. Mergea mai incet decat o facea in mod normal. In sfarsit putea sa se bucure de peisajul din jurul ei. Trebuia sa fie sincera. Toamna era unul dintre cele mai monotone anotimpuri si cel mai putin preferat de ea. Natura moarta parea sa nu o impresioneze cu nimic pe viperina. Traversa agale pajistea ce despartea Castelul de lac. Observa umbrele intunecate ale valurilor si ofta.

Terenul parea pustiu. Numai vantul parea sa cante melodios printre frunzele uscate ale copacilor. Inchise ochii pentru o secunda si apoi un paianjen gigantic iesise brusc din scorbura unui copac din apropiere. Kennya tresari si sopti cu iuteala "Reducio!". Privi cateva secunde paianjenul acum minuscul si isi continua drumul. Aerul era greu de respirat din cauza ploii abundente din noaptea trecuta, iar Castelul din departare parea sumbru si amenintator. O pisica fugarea entuaziasmata un soarece prin iarba iar Kennya se impiedica de ceva. La o a doua privire observa ca nu se impiedicase de ceva, ci de cineva.

"Buna Katsumi, ce faci?" o intreba pe fata de la Ochi-de-Soim cu o voce abatuta.