Basmul Toamnei

[Kasumi Mikoto]

[font=&quot]-A, Kennya,tu...? Foarte bine fac. Uite, ascultam.
Viperina îmi aruncã o privire întrebãtoare ºi oarecum plictisitã.
-Ahm... Încerca o frunzã sã povesteascã un basm. Tocmai cãzusem de-acord înprivinþa unui personaj principal ºi... aºteptam un brotac sã dea tonul ca ea sãcontinue.
Aceleaºi fire de iarbã oarbe 'cearcau sã pãtrundã adâncimea tãcutã a lacului încare comori demult pierdute îºi rãsfrângeau lumina, aceiaºi greieri... Darfrunza? Frunza nu era nicãieri. O furase vântul. Aº fi rugat vre-un strop deapã, sau o gânganie, sã continue basmul de aur al toamnei, dar niciunul dintrecei de faþã nu mai avea un astfel de talent oratoric în faþa publicului larg,constând în întreg lacul, firele de iarbã ce pãreau s-alerge de-a valma,brotaci, peºti ºi cosaºi, cum avea Frunza Aurie, dupã ce îºi aducea amintefirul de luminã al basmului. Poate cã, în apogeul bucuriei puerile a oricãruipui de om când cineva povesteºte un basm, speram ca, dupã plecarea mamei melevegetative, frunza, sã fie Kennya cea care sã continue sã toarcã întâmplãrilecu fusul imagina[/font][font=&quot]þ[/font][font=&quot]ei. Am zâmbit, amuzatã de ridiculozitatea propriei idei. Pânã segãsea un vânt sã-mi aducã povestitoarea scorojitp, aurie, înapoi, un schimb dereplici cu fata de la Viperini, pe care nu prea o cunoºteam, ar fi fost tarebinevenit.[/font]
[font=&quot]-ªi viaþa tacare mai e?[/font]
[font=&quot]Ava, pe spatelecãreia mã sprijineam ºi care torcea monoton ºi înfundat, întinse o labã spreKennya ºi îi alungã de pe tricou un funigel. Mormãi ceva pe un ton întrebãtor,de parcã ºi ea ar fi fost interesatã de rãspunsul Viperinei.[/font]