Fara aripi...Fara ganduri...sunt un simplu om captiv...

[Oliver C.S. Queen]

Fara aripi...Fara ganduri...sunt un simplu om captiv...

“Urasc ceea ce este dar iubesc ceea ce nu este in viata mea atat de sufocata de ganduri…”
"Cei ce au nu pretuiesc la adevarata valoare...Cei ce nu au pretuiesc si putinul pe care nu il au"...ma chinuie mereu acest gand..dar nu vi-l pot spune acum...ceva ce inca este inchis in mine ar dori sa va vorbeasca despre trecut!...

As spunea cel care-si priveste viitorul in oglinda trecutului e un simplu dar fericit muritor..
Ce inseamna “a privi viitorul in oglinda trecutului?”

Cum poate un om sa vada asta?Cum i se poate stinge flacara din ochii omului care arde pe dinauntru?De ce i-au secat ochii atunci cand sufletul plangea cu lacrimi de dor? …te poti intreba fara a gasi un raspuns…
Se afla intr-o incapere goala ,inconjurata numai de ganduri negre.Cei de afara nu il auzeau cum urla de disperare, de frica si dezgustare.
Ii era teama ca gandurile negre il vor transforma in propria lor imagine.Deodata el vede cum gandul sau dispare din cauza lacrimilor lui.Numai putea evita ,nu mai avea putere sa lupte contra lor a gandurilor ce il tin prizonier in propriul corp…

Si e numai vina lui.Cum ar putea sa moara fara sa il doara?Nu suporta durerea,nu s-a obisnuit cu ea nici macar dupa atatia ani in care doar el i-a fost alaturi.Iie frica de moarte.
Cum se poate muri fara durere?Aceasta ar fi o moarte perfecta,atunci cand oglinda se va sparge si vei ramane doar tu exact asa cum esti,fara de cutite infipte in tine.Dar totusi raman cioburile…si moartea ta va ramane marcata pentru totdeuna.Cioburile acestea ale oglinzii se incarneaza in pielea ta si cor reflect pe ape , celorlalti oameni.impreuna cu sufletele si visele tale se vor asterne in noapte….

.Asa,tu devii imaginea reflectata a lor si vei inceta sa mai fi TU.dar nu renunti,lupti,in zadar,pentru ca esti doar un fluture ce se bucura de o zi.…
Totul ii e atat de clar.Prezentul de acum e o ruina a viitorului ce si-l imagina cand era mic,neatins,atat de credincioas lui Dumnezeu,fiinta suprema ce ne va mantui..L-au hranit cu siropul dulce si nevinovat al divinitati ce il va scoate din intunericul rece si fara inteles.
L-au mintit ca totul va fi bine,ca daca va face bine.ii va fi bine.Dar ce inseamna binele pentru ei?Pentru tot “binele”ce l-a facut pana acum,el se simte rau.Si-a dat seama ca a fost mintit si ii ura…acum….Si-a dat seama ca i s-au vandut iluzii.

Cu ce poate s ail ajute Dumneazeu…. pune mancare pe masa?Ii da sanatate?Iubirea dupa care se topeste in fiecare minut al existentei sale ca un cub de gheata in mijlocul Saharei…sau ca un simplu fluture ce traieste o singura zi…


Nu!El era singur,de fapt,noi singuri trebuie sa cautam mancarea, iubirea,sa inotam prin valurile sperantelor moarte de foame,bolnave si singure,fara de aproape, uitata in imensa mare de lacrimi spumoase.


Dar cand este singur,poate fi orice nu e in viata de zi cu zi,poate simti orice nu simte cand sunt toti,poate spune orice nu poate spune,este exact asa cum vrea el si nu cum vor ei sa fie.
Totul se intuneca si el isi pierde mintile atunci cand isi da seama ca e inca inchis.Vrea sa gaseasca cineva cheita de la camera parasite ce acum parea o simpla colivie ruginita in care moare zi de zi,sa o descuie si sa-si ia zborul catre eternitatea care il asteapta dincolo, catre taramul fermecat unde o sa-si recapete puterile si surasul ce le avea pana sa devina prizonierul gandurilor sale .

.De ce a fost,sunt si voi fi ata de trist?
Oare ei n-au simtit ce simt si eu?
Nu pot sa cred!
Ei oare n-au visat,n-au iubit niciodata?
Bineinteles ca da!

Atunci de ce mi-au taiat aripile inainte de a invata sa zbor?Am devenit asa de amortit incat nu mai puteam sa ripostez la nimic,nici macar la revolta ce cuprindea in interuorul inimi, revolta in el la fiecare moment cand se simtea asa cum vor ei.

Urla de durere atunci cand se gandea ce a devenit ,ce umbra a ceea ce era,dar nimeni nu mai il aude.Toti sunt preocupati de vietile lor peste care s-a asezat un strat gros de praf, nepermitandu-le sa vada esenta,sufletele celor de care sunt inconjurati.
Dorind ca cineva sa-l miste…pentru a fi iar si iar cel care a cunoscut iubirea adevarata!