Resedinta Salverin

[Scarlett Soul]

Nu aveam de gand sa-i spun nimic, caci trupul mi-l putea omori, putea sa ma supuna la orice, putea sa-mi taie mainile, sa ma omoare, insa sufletul, sufletul tot ar meu va ramane... Acolo nu are cum sa ajunga... Acolo e SECTORUL INTERZIS..
Eram atat de linistita, incat parea ca visam la filme, in loc sa stau intinsa pe pamantul neprimitot si imbacsit cu tot felul de mirosuri.
"Ce sa spun, ce doriti sa spun ?", m-am prefacut eu nestiutoare.
"Totul, vrem sa sti adevarul !", se auzi o voce aspra care era a Victoriei sau poate a mamei ei, nu le puteam deosebi caci erau atat de asemanatoare.
Nu aveam nici cel mai vag gand sa fug.... deja nici nu mai simteam "catusele ce-mi limitau miscarea, eram intr-o stare de euforie, de fericire chiar."
Nostim... ma simteam ca intr-unul dintre desenele animate diabolice in care "fetele bune " sunt capturate de cineva inexplicabil de rau, iar apoi vine printul si le salveaza.
Insa acum nu era nici un print.... nici un castel.. nici o printesa de salvat...
'Oare Ashlyn ma va ajuta? Ar putea sa incerce aceasi tehnica ca si mine cu Victoria la inceput...'
I-am aruncat o privire cu subaninteles, iar apoi mi-am asternut din nou privirea spre covorul pe care ma trantisera.

OOC : Scuze ca am zis ca ai o casa murdarica, insa trebuia sa zic ceva