Dezbatere elevi (I)

[Iseult Cromwell]

Iubire, loialitate…prejudecata. Lucruri des intalnite la majoritatea operelor. Unele se bazeaza pe ele, altele… nu. Si doar le mentioneaza de-a lungul povestii.
JK nu s-a bazat neaparat pe iubire, pe cat s-a bazat pe loialitate, prietenie…
Aceasta este opinia mea. Nu spun ca ar fi una elocventa, corecta. Poate gresesc…
In fine, am sa le iau la rand pe fiecare…

Iubire.. Ca prim exemplu ar fi iubirea lui Lily. Si sacrificiul acesteia.
Ea si-a sacrificat viata..din instinct. Nu si-a folosit ratiunea. Lucru pe care Voldemort l-a prevazut. Stia ca iubirea ei pentru singurul fiu o sa fie mai puternica decat propria-i viata.
Un al doilea exemplu, ar fi iubirea lui Dumbledore fata de Harry, si nu numai.
Ar mai fi cuplurile formate de-a lungul seriei. Ron/Hermione, Harry/Ginny s.a. Care puteau fi, oarecum, prevazute inca de la inceput.
Se simte incercarea autoarei de a se transpune in propriile carti, de a intra in pielea fiecarui personaj. Sa ghiceasca ce ar putea sa simta fiecare…
Si nu numai pentru a-si multumi cititorii.
Nu cred ca dragostea afecteaza foarte mult desfasurarea evenimentelor… Poate sfarsitul…Dar atunci vine impreuna cu speranta. Aceste doua formeaza un ‘cuplu’ in sufletul fiecarui vrajitor ce lupta de partea binelui…Si il ajuta sa mearga mai departe.
Dar de-a lungul seriei, JK se bazeaza mai mult pe setea de putere si nemurire a lui Voldemort.
SI chiar daca i se aminteste personajului principal ca ar putea fi o ‘arma potrivita’ impotriva raului, nu cred ca ea este cea ‘letala’.

Acum loialitatea…
In carte putem observa mai multe tipuri…
Loialitatea stabila, bazata pe respect. Un exemplu excelent ar fi loialitatea lui Plesneala fata de Dumbledore.
Poate si loialitatea lui Harry fata de acelasi om…
Mai este loialitatea bazata pe incredere si prietenie…Dar care este mai putin stabila, decat prima..
De exemplu: loialitatea lui Ron fata de Harry, care desi promite ca ii va fi alaturi in continuare, pana la sfarsit, detectam nesiguranta si jelozie, atunci cand il paraseste in Padurea Lui Dean(vezi vol.7), sau in Cartea a 4-a, inainte de prima proba.

Si ultima…prejudecata.
Intalnita de multe ori, in mai multe feluri.
Prejudecata vrajitorilor fata de Incuiati. Aici magia, in loc sa fie considerata ‘un dar, o calitate’, este luata drept o ‘necesitate’ a omului.
Lipsa acesteia fiind considerata un handicap.
Ar mai fi prejudecata celor cu sange pur, fata de cei cu parinti Incuiati, care nu sunt vazuti mult mai presus decat cei fara abilitati speciale.
De aici si presupunerea absurda ca nu pot excela la majoritatea materiilor care necesita si practica(gen Transfigurari, Farmece, Potiuni s.a.).

Imbinarea celor trei elemente a necesitat multa munca psihica, pentru a nu exagera cu vreunul, si fara a omite…De aici si greutatea de a le distinge in mod clar.
Concluzia la care am ajuns dupa ce am asternut aceste idei…este ca autoarea J.K. Rowling merita dreptul de a fi numita un ‘geniu’ in literatura, deoarece a reusit sa traspuna tot ce a dorit, intr-un mod subtil, discret.