Fear flows through my veins ...

[Katya Sokorov]

Partea I

Prolog II

Douazeci de ani mai tarziu ...
"Reynard, dragule, vino la masa ..." zise Anne, uitandu-se in directia copilului sau, care era mai mult adolescent - avea cincisprezece ani ! Se uita melancolica la tablourile care erau agatate pe perete, amintindu-si, cum era ea atunci. Se ridica de pe scaun, lasandu-i locul lui Rey. Cu o tigaie in mana si cu o furculita in cealalta, ii tranti o bucata de omleta cu sunca in farfurie. Baiatul o privi dezaprobator. El ura omleta cu sunca daca nu avea si branza. Lua insa furculita de pe masa si baga in gura o bucata mare de omleta, indesa niste paine si incepu sa mestece greoi, aruncandu-si ghiozdanul pe un umar. Ii atarna in jos, la fel cum ii atarnase acum douazeci de ani lui Jake. Jake era cel mai bun prieten de familie al lui Anne si al lui Lucas, parintii lui Rey.Facu cativa pasi inspre iesirea din casa, apoi tranti usa de perete iesind, fara sa se oboseasca sa o mai inchida. Mormai un salut inspre mama lui. Deh, prea posesiva si impresia ca el nu avea sa se descurce era prea apasata. Se indrepta inspre liceu cu pasi mari.
De ce fetita aceea din clasa a noua il urmarea peste tot ? El era a zecea, avea prietena si ura ca cineva sa il urmareasca. Intra in laboratorul de biologie si isi arunca acolo ghiozdanul, incrucisandu-si mana cu a Beatricei. "Salut..." spuse el, iesind la usa, apoi isi saluta colegii. Fata inac il privea insistent, incercand sa ii prinda privirea.

Capitolul I
Partea I

( Reynard )

Reynard... murmura fara sa vrea in timpul orei de romana, mazgalindu-i numele la sfarsitul caietului, caligrafiandu-l cu inimioare si stelute. Profesoara o privi pe deasupra ochelarilor care ii stateau pe varful nasului, oprindu-se cu markerul pe tabla. "Ah, domnisoara Katherine, puteti sa ne analizati acest fragment, dumneavoastra ? Nu ma asteptam." spuse aceasta sfidator. Kate se ridica murmurand acolo o analiza incurcata, neinteligibila.
"Katherine, ce e cu tine ? Iti distruge inteligenta tipic feminina tipul ala..." o contrazise BeeBee, in timp ce fata cealalta spunea ca arata foarte bine. Kate merse spre usa laboratorului de geografie, ii arunca o privire baiatului, apoi fugi in toaleta fetelor, aproape plangand. "Sunt o lasa !" urla ea, fugind spre laboratorul de chimie.
'Sunt o lasa ...'
Nu puteam sa nu ghicesc a cui e vocea. O auzisem prea des trecand pe langa mine. Abia acum insa am inteles. Imi las ghiozdanul pe jos si fug inspre ea, fara sa ma mai gandesc la Betty. Strang pumnii si fug cat de repede pot, poate chiar mai repede. "Asteapta !" strig, iar ea se opreste o clipa in loc si se intoarce spre mine cu lacrimi in ochi. Simt cum genunchii imi slabesc, si aproape cad jos. Dar nu, trebuie sa alerg !
Sunt mai inalt decat ea, reusesc sa o prin din urma. Intind mana si o prind de umarul drept, iar ea aluneca usor, intorcandu-se cu fata inspre mine. Are lacrimi in ochi. Incerca sa isi ascunda fata in maini, fara prea mult succes insa. I-am despartit usor mainile, strecurand-o intre bratele mele. O trag usor inspre un colt mai ferit. Ar fi trebuit sa simt ca o tradez pe Betty, insa nu mi se parea asta, nu reuseam sa imi induc acest sentiment.

( Kate )
Baiatul ... ma strecurase intr-o imbratisare calda. Avea prietena si totusi statea langa mine. Imi ascund repede fata in maini, ca sa nu ma vada plangand, dar pur si simplu, mi-e imposibil. Ma simt goala pe dinauntru, dar totusi atat de fericita ca nici cea mai cumplita durere nu mi-ar fi putut smulge nimic, nici macar o schimonosire dureroasa a fetei. Zambesc usor, apoi imi pun capul langa al lui. Clopotelul suna ... Eu tot nu ma misc. Baiatul ma lua dupa talie si ma ridica usor, ducandu-ma spre clasa mea. Ma lasa la usa, iar eu intru acolo, incercand sa fac sa para ca nu s-a intamplat nimic.

( Reynard )
Ce avea de gand sa spuna Betty ? Oh, o tradasem ! O las pe fata langa usa, incercand sa imi ascund lacrimile care imi cadeau necontenit. Ma sterg repede pe camasa, apoi intru in laboratorul de geografie si ma asez ca deobicei langa Beatrice. "Am fost sa imi iau un baton de ciocolata." gasesc eu repede o scuza, amintindu-mi ca aveam in buzunar un baton de ciocolata si asta era scuza perfecta. Ii zambesc usor fortat, apoi las o figura serioasa sa imi cuprinda fata. Profesoara intra in clasa ...


Capitolul I
Partea II

(Kate)
Au ... Ce s-a intamplat ? Observ ca m-am impeidaicat de pragul clasei ... nu, nu, era alta clasa. Ma uit. Reynard e in fata mea, aproape trecand peste mine. Ce se intampla ? Nu inteleg ... Ma scotoces prin buzunare, incercand sa ma ridic, si gasesc o scrisoare. Nu era acolo inainte. Trebuia .. clasa a X-a B si a IX-a D trebuiau ... sa lucreze impreuna ? Oftez. Nu puteam sa lucrez impreuna cu Reynard fara sa dau de banuit, prin simpla mea miscare se intelegea afectiunea. Eram prea slaba, mereu am fost asa.

( Reynard )
Ce patise ? Era intinsa acolo, pe jos, in fata mea. Glezna ii sangera oribil si parea ametita. O iau usor pe maini, si o car asa pana la cabinetul medical. Ciocan la usa cu capul - mainile-mi sunt ocupate - si deschid usa cu cotul. Ii dau drumul de canapea. Clar, fetele astea sunt mai grele decat credeam. Ostenit, o privesc pe doamna care statea acolo. Parea sa fie asistenta, oricum eu nu ajunsesem niciodata in cabinet. Rupse o bucata de tifon si ii sterse rana de la picior. Se suna. Fata deschise usor gura si murmura 'Du-te ... nu trebuie sa pierzi ora din cauza mea.' Dar pur si simplu, picioarele mele nu se misca. Pana la urma, la cine tin ? Beatrice, ori Katherine ?
(mai tarziu)
Cafeneaua Neagra se inchisese de douazeci de ani, de cand avusese loc acea intamplare stranie cu Jake. Desi multi uitasera, eu stiam de la mama povestea. Si cu o zi in urma primise o scrisoare ... O aparitie fantomatica aparu in fata mea. Un fel de schelet. De ce lucrurile infricosatoare ma bantuiau ?
'Reynard ... Alexis ... Takyu ... Iti astept sangele de mii de ani ... cineva din familia ta imi trebuia ... niciodata nu puteam sa cred ca o sa am de-a face cu fiinta perfecta pentru planul meu ...' aud vocea asta, apoi lesin.
_________________________

Asa, scuze ca e scurt Am muncit ceva la asta, cam o jumatate de ora si ceva. Sper ca va place