Viizita nocturna~

[Ruthie Allen]

Out of character:Sper ca nu va deranjeaza ca dau buzna in actiunea voastra...

Ratacea haotic printre strazile intunecate,incercand sa gaseasca un loc pentru a se adaposti.
Ploaia era intr-atat de intensa,incat parca isi simtea si gandurile imbibate de picaturi mari de apa,reci si grele.
Sa se confunte cu propriile ganduri in lipsa puterii de a le da o replica insemna o inchisoare,atat de aspra,in sine, ,incat chiar si conacul „Urlet de noapte” ii parea un loc indeajuns de primitor pentru un timp.
Inauntru lucrurile pareau impregnate cu un iz de vechi,de static,facand ca orice miscare,cat de mica,sa fie amplificata,sa provoace in ea teama,surprindere.
Cu mainile stranse pe bagheta,inainta incet pe podeaua subreda,ce scartaia la fiecare pas al ei,intr-un ritm funebru.
Cu o usoara miscare din bagheta,aprinse o flacara modesta,suficienta pentru a putea cerceta,desi nu in amanunt,un tablou.
Pictura infatisa o femeie,probabil avand o varsta nu prea inaintata,in ciuda pielii sale palide si imbatranita inainte de vreme.
Tinea strans,intre degetele ei subtiri,osoase,o inima,ce parea a fi smulsa din trupul cuiva,surprinzator,insa,nu acesta era detaliul ce ii captase atentia,ci expresia ce ii era intiparita pe fata.
Ochii ei tradau,intr-o maniera atat de directa,un sentiment aflat intre durere,teama,vinovatie si un soi neobisnuit de siguranta,stabilitate.
Buzele-i marunte se rontujeau intr-un mic zambet,scaldat in lacrimi.Impulsiv,Ruthie incerca sa mangaie aceea figura atat de tulburatoare,insa,in momentul urmator,portretul paru a prinde viata si scoase un tipat strident,infiorator,urmat indeaproape de un al doilea,venind de la cativa metri departare.
Fara a fi constienta de propriile actiuni,alerga spre usa din spatele caruia venea zgomotul,mai mult ca o reactie la tipatul femeii.
Inchise,in urma ei,cu putere,usita din lemn vechi,de stejar,tresarind usor la vederea celor doua fete,aparent mai mici decat ea.