Toamna tarzie

[Bell Evans]

Bell tacu pret de cateva secunde, dupa care spuse:
"-Te gandesti la ce ma gandesc si eu?"
"-Da" murmura Helena, ridicandu'se.
"-Sa mergem" chicoti Bell, incantata de o noua aventura.
"-Nu l'am mai vazut pe aici" medita Helena.
"-Poate o fi vre'un elev.." raspunse Bell, ganditoare.
"-Important e sa aflam cine e si ce face in Padure" spuse Helena, nerabdatoare. Ajunsera aproape de intrarea in codru, cand Bell se opri.
"-Cred ca asa va fi mai bine" spuse ea, aplicand o vraja de deziluzionare asupra amandurora.
"-Dap, foarte buna ideea" concluziona Helena.
Ajunse intre perdelele de muschi si draperiile de copaci, fetele simtira imediat racoarea padurii, ce le imbratisa din toate partile. Incepura chiar sa tremure.
"-Nu'mi zi ca a disparut!" ofta Bell.
"-Nu se poate" se revolta Helena.
Chiar atunci se auzi un strigat..