First time

[Vladimir Nikolaev]

• Privii undeva in departare. Nu se vedea nimic decat acea nuanta cenusie a norilor care acoperea soarele care se apropia de amurg. Ce dor ii era de acele seri in care statea pe malul marii privind acel apus de soare, cand o lua in brate pe Anastasia si o tinea strans. Dar de ce si-o tot amintea? Il tradase iar el jurase razbunare. Vladimir nu merita soarta asta. Isi pusese increderea in ea iar ea il tradase, ii vanduse sufletul. Nu putea sa uite toata viata lucrul asta. Se auzira pasi insa cercetasul nu baga de seama. Pur si simplu nu-i pasa cine venea sau ce voia. Din nou acelasi vuiet se auzi, insa acum mai in departare. Incerca sa-si dea seama cine scotea asemenea sunete insa nu putu. Pamantul se cutremura in juru-i, fiind ceva normal. Isi dadu seama ca era vorba de salcia batausa deoarece era la doar cativa metrii de ea.
  La baza salciei, statea zgribulita, trantita in noroi, probabil de frica, o fata care parea destul de matura. Ii auzii vocea care parca il zgaraia pe creier.
  ((''Ohh, doamne. Aici e Salcia. O sa mor. O sa ma distruga. Doamneee, sa ma ajute cineva !''))
  Vladimir ridica o sprancean si zambii ironic, privind-o cum se zbatea intre viata si moarte acolo jos. Incerca sa fie cat mai distant asa ca prima oara nu-i acorda ajutorul sau.
  ((''Salcia dracuu' ''))
  In momentul de fata, care parea atat amuzant cat si foarte ciudat, respectiva fata era pur si simplu un morman de noroi care se misca de colo colo pe langa salcie, incercand sa scape de mania acesteia.
  Cercetasul incepu sa alerge spre ea si in final o ridica de jos, luand-o in brate si o dusa pe banca care defapt era o banala buturuga. Cand isi dadu seama de faptele sale, Vladimir o lasa repede jos si nu o mai privii timp de un minut, incercand sa-si faca de lucru cu bagheta si cu obiectele din jurul sau.

OOC: Scuze de marimea asta mica a postului, ma revansez.