Toamna tarzie

[Helena Daphne Rose]

Dar nu raspunse nimeni. Fosnetul se auzi din cauza vantului ce adia printre copaci. O frunza cazu lenesa pe langa Helena, iar aceasta se uita dupa ea ca si cum ar fii avut din nou sapte ani.
"-Stii, nu cred ca ar trebui sa ne panicam din orice"spuse cercetasa.
"-Oricum, trebuie sa ne luam masuri de precautie.."murmura Bell, uitandu-se in stanga sa. Se incrunta cand vazu o silueta in departare dar dupa ce o deslusi mai bine, descoperi ca era Nick, care se intorsese.
"-Hey."le zise baiatul sec. Avea un chip serios iar ochii nu-i mai radeau.
"-Si..cum a fost la Hagrid?"intreba Helena, uitandu-se cu subinteles la Bell.
"-Pai bine, mi-a dor de el si mi-a facut bine sa-l revad..va intoarceti la castel?"spuse Nick.
"-Da, ne intoarcem"afirma Bell, iar Helena incuviinta tacuta.
Cele doua pornira cu pasi mici pe urmele baiatului, care parea sa fie foarte abatut in gandurile sale. Bell se uita din cand in cand la el ingrijorata iar Helena ii arunca priviri incurajatoare. Nu trebuiau sa se dea de gol de fata cu Nick, care parea sa nu le fii suspectat pe cele doua ca stiu ceva.
Ajunsi pe domeniile de la Hogwarts, baiatul se opri si zise:
"-Eu ma duc in Turnul Ochi-de-Soimilor...ne mai vedem!" Helena mima un gest de ramas-bun iar Bell isi lua la revedere.