Ignoranta

[Luna Slytherin]

Ch .1 . Ocazii
She sits in her corner
Singing herself to sleep
Wrapped in all of the promises
That no one seems to keep
She no longer cries to herself
No tears left to wash away
Just diaries of empty pages
Feelings gone astray
But she will sing

Til everything burns while everyone screams
Burning their lifes
Burning my dreams
All of this hate and all of this pain
Burning all down as my anger reigns
Til everything burns

Walking trough life unnoticed
Knowing that no one cares
Too consumed in their mascarade
No one sees her there
And still she sings

Til everything burns while everyone screams

Burning their lifes
Burning my dreams
All of this hate and all of this pain
Burning all down as my anger reigns

-Hermione!

Nici o reactie.

-Hermione!

De o mie de ori alegeam ,,minunatul” univers al lui Ben Moody lumii reale.Nu o puteam continua asa,sa ma refugiez in muzica insa perspectiva deloc luminoasa de dupa toate intamplarile era mai puternica in incercarea sa de tintuire aici decat vointa lui Griffindor.Vointa lui Griffindor … da,nu prea indeplineam conditiile Cercetasilor.Singura mea consolare pe cat de idioata pe atat de folositoare era ca cel putin Jobenul Magic m-a trecut printre cei curajosi si bravi,ar fi putut la fel de bine sa ma arunce intre tocilari,blegi sau ingamfati dar m-a trecut unde zicea ca mi-e locul.Dar oare,fusesem ingrozita de o astfel de imagine,gresise?Poate ca se uzase din 209 pana acum la cat de vechi si ponosit se prezenta.Poate ca si Albus Dumbledore se inselase cand m-a primit la scoala pe mine,Hermione Jen Granger,fiica a doi dentisti de profesie din Leeds.Dumbledore era destul de batran … chiar cati ani avea?140 … cu putin in plus sau in minus.

-Hermione!

In acele momente parca nu mai eram eu cand Voldemort s-a trezit ca vrea sa controleze horcruxul.Atunci gandeam aceleasi lucruri ca Voldemort,simteam aceleasi emotii infioratoare si reprezentam pionul sau in apararea medalionului lui Slytherin,nu conta daca Pansy folosea vraja fatala pe mine.Dar vazusem ezitarea in ochii sai glaciali,nu ar fi putut sa o faca.Imaginea ei razgandindu-se trecea vie prin fata ochilor mei ca si cum acum am fi stat pe hol,ea cu bagheta indreptata spre mine,eu cu horcruxul strans in pumn.

-Hermione!

Atunci cand el ma tinea sub controlul Imperius am simtit in afara amuzamentului si o scanteie de parere de rau atat de puternica incat ea a fost cea care m-a daramat din picioare cand Pansy incerca sa ma impietreasca.Mai bine tineam asta pentru mine,ultimul lucru de care aveam nevoie era sa stea tot Ordinul Phoenix pe langa mine ca bietul de Harry.Mi-o si imaginam pe grasa Weasley facand pe socata cand Ochi-Nebun mormaie ca in anii lui de glorie nu se intamplau deastea iar Ron molfaie intruna cine-stie-ce.

-Hermione!

Oricum ei nu pot intelege acel lucru.In cosul pieptului meu se forma cuibul de speranta atat de absent pe timpul vacantei cand masina vira la stanga pe intersectie aproape de un tir strain.Ce tare sa il distrug eu pe Voldemort folosind acest avantaj la care ceilalti nici nu viseaza!Ce frumoasa priveliste daca Malfoy ar afla ca eu,un sange mal veritabil,am avut chiar si cateva secunde o legatura mai intima cu cel mai mare vrajitor al timpurilor moderne decat majoritatea Devoratorilor.

-Hermione!

Locul in care cu doar cateva ore in urma statea el atat de aproape de inima mea acum tresalta la fiecare magazin de bijuterii.

-Hermione!

Daca ceilalti m-ar auzi acum asi fi mai buna ca un Devorator?Ei au aceasi senzatie in fiecare zi,ca mine.Ei se simt cel mai aproape de Lordul Voldemort,cand ii cheama se cred importanti,cand le vorbeste asculta entuziasti,mereu gata sa se distruga pe ei insusi pentru scopul lor.Idealul lui Salazar Slytherin transmis mai departe de mostenitorul sau generatiilor viitoare.Aceste lucruri nu se vor termina,nu este doar el singur in lupta cu toata comunitatea vrajitoreasca.Sute de oameni fac parte din armata sa personala,vrajitori puternici care infecteaza chiar in acest moment orice minte tinara si influentabila gasesc.Ei vor duce mai departe amintirea sa chiar daca noi am reusi sa le exterminam seful,nu incape indoiala.

-Hermione!

Nu se va termina niciodata razboiul,niciodata nu va fi din nou pace si toate din vine lui Albus Dumbledore.Stiu,poate ca este ciudat dar daca acel batran sarit acum 50 de ani nu ar fi gasit talentul sau ,,remarcabil pentru cineva atat de tanar” nimic din toate astea nu s-ar mai fi intamplat.El,Dumbledore,a fost cel care l-a initiat printre cei carora le apartine,el l-a luat din acel cuib mancat de molii pe cand era doar un copil.Nici macar nu este constient de asta,se vede drept cel mai aprig dusman al sau.

-Hermione!

Oameni nu se schimba,trebuia sa vada asta.Odata ce esti inamic inamic ramai.Dar Albus Dumbledore crede ca in fiecare exista o parte buna – nu el l-a lasat pe Petter Pettigrew ,zis si Sobo , sa scape din Azkaban desi ii tradase pe parintii lui Harry?Nu aceiasi persoana are incredere in Severus Snape desi a fost Devorator in curtea lui Voldemort?Nu el inca mai spera sa il aduca inapoi pe Cornelius Fudge de partea noastra?Cine asculta toate balivernele Josephinei despre cum Voldemort isi recapata puterile?Asta stim si noi,nu trebuie sa ne repete din doua in doua secunde!

-Hermione!

Linistea din urechile mele ma trezi,iar in fata mea statea mama cu firul de la casti in mana.Deci chiar ma striga?Ziceam ca poate doar mi se pare.

-Acum ma auzi?

Am clatinat absenta inainte si inapoi din cap.

-Da.

-Bine.Vreau sa imi zici tot ce s-a intamplat aseara.

I-am povestit pe scurt totul,evitand partea cu ,,sentimentele lui Voldemort”.Nimeni nu trebuia sa stie asta,mai bine ramanea doar pentru mine.Unii pot sa-mi zica nebuna,tampita,stupida,disperata sau ciudata dar pentru prima data simteam ca am ceva diferit de restul.Harry are cicatricea,Ron este tradator de sange,Sirius cautat de autoritati mai ceva ca Lucius Malfoy,Dumbledore este singurul care poate vorbi cu cei din Minister dar eu … eu ce am?Acum am unul dintre cele mai ciudate chestii si anume un mic secret pe care Lordul Voldemort poate spera ca nu il va afla nimeni.

-Si eu de ce nu am auzit nimic?Si nici fetele care asteptau la usa?

Oftez exasperata,Incuiatii nu pot intelege nimic?

-O vraja de inchidere presupun.Poate Silentio,nici un Incuiat nu putea auzi,doar vedea.

-Si fata ce vroia?

-Horcruxul.Acel medalion despre care ti-am povestit la inceputul verii.

M-am infundat usor in bancheta moale sperand sa nu mai puna intrebari.Ceea ce urmase dupa Disparitie fusese ingrozitor,nu vroiam sa trec din nou prin asta.Ai mei venisera unde ardeau flacarile,au chemat pompierii dar firele de telefon erau distruse,noroc cu vecinii iar fetele au plecat imediat.De dimineata am fost sa vorbesc cu ele despre o asa zisa defectiune la cuptor dar una din ele,Alice,vorbea repede si precipitat despre tot ce a vazut.Ea vazuse tot ceea ce era mai important sa nu fie stiut.Poate ca flacarile si scanteiele puteau fi explicate mai logic,chiar si aparitia din medalion a lui Voldemort puteam zice ca este o holograma dar discutia?Discutia pe care o avusesem cu Pansy cand am incercat sa explic ceva despre o piesa de teartru m-a acuzat in fata ca o mint si m-a pus sa ies din casa ei.De parca mi-ar pasa!Acum urmeaza sa ma duc direct in Londra la niste veri – casa a fost distrusa.Si totul din vina acelei Pansy.

Doar doua saptamani,mi-am repetat intr-o incercare de a ma calma.Dupa acea urma sa merg la Casa Cumplita numarul 12,sediul Ordinului alaturi de restul.Abia asteptam sa ma intalnesc cu vrajitori,ma saturasem pana in gat de Incuiati.

Mai aveam numai o ora pana ajungeam.Ce rost avea sa ma mint ca este bine?Nu este bine deloc.Chiar deloc.

Peisajul se schimba inca decat plecasem dar nici nu am bagat de seama in goana nebuna a gandurilor mele.Poate ca asi putea sa il sun pe Harry,el acum trebuie sa fie la idioti aia trei.Cel putin reusisem sa pastrez telefonul.

Am cautat numarul in agenda pana cand in invalmaseala de numere vazusem pe cineva necunoscut.Curioasa am apasat pe ,,Apelati”,asteptand sa raspunda .

Trrr … trrr … trrr …

-Da?raspunse vocea apasata a Cautatoarei Ochilor de Soim , Cho Chang.Nu stiu de ce dar in primi ani mereu am zis ca e la idioti de Astropufi.

-Scuze Cho,nu stiam al cui e numarul.

-A,nu-i nimic.Ce mai faci?

-Destul de bine,minteam de inghetau apele.Prin Anglia,tu?

Rasul cristalin,atat de contrastant cu orice alt aspect veni inaintea cuvintelor :

-Prin China.Incerc sa ii inteleg pe literatura Incuiatilor,deci citesc mult.Sf-urile sunt incredibile!

-Da,stiu.
-Si ... mie dor de Cedric , spuse ea suflandu-si nasul .
-Stiu cum e (intentionat revedeam ochii ablastri a celui care a fost odata Tom Riddle Jr. in urma cu atat de multi ani) … dar priveste partea buna.

-Si care e aia?

-Nu stiu , Cho .

Atunci o idee geniala imi trecu prin minte.Daca Voldemort m-ar ucide,automat si pe Ron atunci numai Harry,the boy who lived mai poate sa faca ceva dar daca … daca ar mai sti cineva?Poate ca Dumbledore nu vroia asta dar … cui ii pasa ce vrea Dumbledore,doar un batran smintit fara toate tiglele pe casa!

-Cho,vrei sa iti zic un secret?

-Da,isi sufla nasul.

-Stii ce e ala un horcrux?

-Nu,doar ca e o forma foarte grava care incalca regulile impuse de Ministerul Magiei …

-Atunci afla ca este un obiect in care cineva isi depoziteaza bucati din suflet,ceva in genul seifelor.Doar atat e destul,daca vrei sa sti mai multe intreaba-l pe … pe profu.Ei bine,Lordul Vol – …

-Nu ii pronunta numele!Ce faci?Nu esti normala?De ce ii pronunti numele?

-…-demort are sapte astfel de obiecte.Dumbledore mi-a dat mie,lui Ron si Harry o misiune.Trebuie sa le gasim si sa le distrugem.Intrebarea este : vrei sa lupti impreuna cu noi?Asta ar fi vrut Cedric …

-Da!Da,da,da!!!

-In regula.Pa!

-Stai!

Dar deja ii inchisesem.Ca de obicei vorbele imi contraziceau faptele.Nu facusem asta ca sa il razbune de Cedric … blah blah blah … o facusem ca eu sa imi vad de treburile mele.Lasa-I pe ei sa se lupte,care e faza?Eu vreau sa distrug de una singura treburile ,,Lordului Stii-tu-cine” cu spune Mcgonagall,fara ajutorul nimanui.

Masina coteste pe stanga si in lumina palpaita de la umbra blocurilor pot sa vad privirea glaciara si rautacioasa innecata in oceane verzi a Bellatrixei Lestrange printre cateva masini distruse.Nu imi iau privirea de la ea,nu atunci cand asta ar insemna sa ating apogeul unei intelegeri sora cu dezastrul de indata ce va indrepta bagheta spre mine,cand va rosti cuvintele fatale.Cel putin puteam sa privesc in ochii criminala cine mai stie cator,fara frica.Nu ma putea ataca cat timp sticla geamurilor ma proteja vraja se putea intoarce spre ea dupa cum spune nu-mai-stiu-cine in ,,Avara Kadevra – extensii si scuturi”,asta vedeam ca o oftica.Stangeam tare bagheta in buzunar in caz ca se gandea sa vina spre masina in prezenta atator Incuiati,era nebuna,ce puteai sa-i ceri?Indragostita nebuneste de Voldemort,Bellatrix Lestrange era in stare sa faca orice pentru el,chiar daca avea vreun rost sau nu.

Am trecut pe langa ea dar cand am piersut-o din vedere in spate s-a auzit un strigat de animalic apoi rasul nebun.Cineva in mod clar suferea daca Bella putea fi fericita.Fulgerul verde trecu rapid iar in spate zbura calcat de un Audi corpul lui Remus Lupin,dupa care prin spartura usoara Bellatrix arunca Sectumsempra lui Snape impaisibila spre mine.Bella,daca te prin varza te fac!

Vraja se inzbi de portiera sfasiind-o si apoi doar accidentul mai razbatea in fata ochilor mei.
Ch.2. Nou
Hermione pov.:

Eram o stana de piatra intre cearceafurile albe de la spital.

Incerc sa deschid ochii dar pleoapele imi sunt ca de plumb,vreau sa strig dupa cineva dar buzele imi sunt inclestate.

Revad amintirea,reaud rasul dement al Bellatrixei Lestrange si tip in linistea camerei ticsite pana la refuz de sunetul vocii mele.Totul,chiar si rochia neagra sfasiata a criminalei este vie in mintea mea ,la fel ca aseara.Se pare ca a fost o lupta apriga,in care cel mai bun a pierdut.

In fata ochilor imi apare corpul lui Remus Lupin,strivit de masina,ca aseara.Sau chiar a fost cu doar o seara inainte?Mi se pare ca a trecut un secol de atunci,si chiar si mai mult decand il auzisem ultima data spunanadu-mi : ,,Va fi bine.”.Poate chiar asa s-au desfasurat intamplarile.

Nu … nu mai pot rezista aici,nu in intunericul profund in care ma inec!Trebuie sa ies,trebuie sa reusesc!

Deschid pentru prima data ochii cu o oarecare parere de bine.De obicei preferam sa stau doar cu mine insumi,dar acum nu numai ca nu eram singura,chiar era plin locul,majoritatea necunoscuti.Toti in afara de baiatul cu cicatrice care ma priveste ingrijorat.

-Harry?il intreb inainte sa ma ridic in coate.

-Da Hermione,sunt aici.Imi pare rau,trebuia sa fiu acolo.

-Nu,nu trebuia,am spus categorica.Daca erai ajungeai si tu ca … Remus.

Abia atunci mi-am dat seama cat m-a lovit vestea,cand lacrimile mi-au acoperit pupilele caprui.

-Da … Lupin.Sti ca Sirius e distrus?Acum el e singurul strengar.Nu trebuia sa se intample asta,nu el.

-Da Harry,asa este.Dar hai sa nu mai vorbim despre asta.Ce faci aici pana la urma?

-A,pai,am vrut sa te vad,Herm,mi-a fost dor de tine.

M-am intors cu fata spre cearceaf.

-Am pierdut horcruxul.A fost el … el,Voldemort,a venit si l-a luat.A Aparut in casa parintilor mei,acum nu stiu cat timp.Ce zi e azi?

-Sambata.Stai!Ai pierdut horcruxul?

-Da.

Nu eram in stare sa spun mai mult,nu cand ochii sai verzi si migdalati priveau un punct anonim de pe perete cu o asemenea suparare.

-Cum ai putut?Idioato!Noi ti-am dat tie medalionul lui Slytherin pentru ca am crezut ca tu esti cea mai responsabila dintre toti si tu ce faci?Ti-am spus sa nu ii desfaci vrajile de protectie!

-Imi pare …

-Nu iti pare nimic.Chiar nu iti dai seama?Habar n-ai ce vrea sa faca!Si nici noi!Chiar nu poti sa faci nimic cum trebuie!

Atunci am simtit furia acaparandu-ma,incalzita si de privirile bolnavilor si vizitatorilor lor.

-Uite asa,eu?Dar tu?Tu de cand ai descoperit Hogwarts-ul nu faci decat sa strici totul!Mai intai distrugi piatra aia,dupa lasi basiliscul sa omoare prin scoala,dai drumul unu varcolac in drumul mare,te amesteci intr-o competitie vrajitoreasca foarte veche,din cauza ta Voldemort se intoarce,dupaia membri Ordinului sunt atacati din interior tot din cauza ta,pentru ca nu esti in stare sa rezisti unei fete care iti tipa ,,Imperio” cu bagheta indreptata spre tine,dupaia esti obsedat de printul cu sange semipur cat timp in jurul tau se invartesc Devoratorii,iar dupa vii aici si tipi la mine ca vai draga am pierdut un ***** de medalion!!!

-Macar eu nu pun pe nimeni in pericol!Ce vina am eu ca s-au intamplat toate astea?

-Simplu!am zis aproape isterica,ridicandu-mi mainile in aer si tantindu-le inapoi pe pat.Pentru ca ai supravietuit!

Harry baga mana in buzunarul jachetei dupa ceva care eram sigura ca e bagheta.Furia ii sclipea in ochi,si probabil aceasi imagine o avea si el despre mine.

-N-ai tupeu!Ai lovi o fata , onorabilule?Si inca una cu sange mal?Ce sa mai zica bietii membri ai Ordinului,cu tine ca santinela?

-Nu sunt santinela.

-Destul!

Cel care vorbi nu era nici el,dar nici eu nu scosesem acele sunete.Vocea ii apartinea profesorului Severus Snape de la Hogwarts,cel mai putin placut dintre toti si cel mai enervant.Crud,sarastic,cu o stupida pasiune pentru magie interzisa,el preda Potiuni.

-Se … profesore!Ce faceti aici?

-Ce fac toti oameni idin acest spital,pierd vremea si am auzit cearta.Asa ca faceti liniste!

Si iesi,cu fata expriman numai furie dar si ceva ascuns … poate suparare?In orice caz eram sigura ca vorbele lui nu aveau pic de realitate in ele.

-Unde suntem?

-La spitalul pentru boli si afectiuni magice,daa … unde altundeva?

Inca mai era nervos,dar prefera perspectiva tacerii decat cea a nemultumirii profesorului.

Ce mi-a venit,m-am certat mental,de era sa ii zic pe numele mic?Chiar ca nu ma simt bine … si vreau sa ies,ce papuci albastri!!!

-Vreau afara!

-Si ce-mi spui mie,spune-I unui doctor.

-Mai tarziu,am bombanit uitandu-ma oriunde dar nu la el.Iesi afara.

-Nu.Ordinele lui Dumbledore.

-Deci esti aici la ordinele lui,da?Atunci considera ca ti-ai facut datoria,afara!

Imi mai arunca o ultima privire dupa care iesi.Stiam ce vede,un sange mal incompetent care si-a primit rasplata faptelor,dar nu in totalitate,exact ca Edward privind-o pe Bella pe patul de spital.

Am asteptat sa plece dupa care m-am ridicat sa privesc printr-o gaura din peretele opus geamului.

Ceea ce am vazut m-a lasat masca!Masca,si eu nu raman asa prea des.In camera alaturata omul pe care il consideram fara sentimente privea cu o durere intensa in ochii patul de unde o femeie de vreo 60 de ani bombanea lucruri fara inteles sau sens.In acei ochi negri exprima cel mai bine imaginea facuta de mine pentru suferinta,ca un om care traise un secol de chin de cand parasise camera de unde eu il spionam.M-am uitat si la ea,surpinsa sa constat ca si ea avea aceiasi ochi negri.De fapt chiar semanau la majoritatea liniilor importante,numai ca nasul ii era mult mai mic si gura stramba.

Aproape ca vazusem o lacrima in coltul ochilor lui Snape dar doar mi s-a parut.Ceva atat de imposibil nu poate fi adevarat,nu in viziunea mea asupra vietii mele.Dar in schimb femeia radea,ca o nebuna incontinu.Am observat ca era singura in camera,deci poate ca era periculoasa.Dar apoi vorbi ceva inteligibil :

-Severus!Severus,vino aici,nu ma lasa!

Snape doar se uita in continuare,fara sa se miste macar un milimetru.

-Severus!

Cand ii rosti numele Snape se intoarse pe calcaie si iesi afara,mult mai repede decat a intrat peste mine si Harry.

Asa am facut si eu,doar ca putin mai intr-o parte.Nu stiam ce fac,habar n-aveam dar trebuia sa ii spun ceva,sa il consolez in vreun fel.Am iesit fara sa imi pese de ce va zice vindecatorul,daca eram la vrajitori,pe hol si am mers putin in urma lui pana s-a intors spre mine.

-Ce vrei Granger?

Am inspirat adanc si i-am zis :

-Imi pare rau.

-Nu vreau consolarile tale,nici ale tale si nici ale nimanui.

Apoi dupa o pauza adauga :

-Daca spui cuiva esti terminata.

Stia.Stia ca l-am spionat.Ah,am uitat de Occlumantie.

-Bineinteles,nu voi spune nimanui,domnule profesor.Nici nu am cui.

-Desigur.Acum lasa-ma.

M-am mai uitat la el urat o singura data si am plecat inapoi,tublurata de cele vazute si auzit.Atat de multe evenimente intr-o singura zi!Aiurea.

In drum l-am vazut pe Neville Longbottom,un coleg de la Grifindori impreuna cu bunica lui.Niciodata nu am stiut de ce e crescut de ea,dar nici ca m-a interesat.Nu este nici bogat,nici celebru si nici nimic.Este doar un baiat mic si rozaliu,care provoaca dezastre cu cele mai simple vraji.

-Buna Neville!Ce faci?

-Bun Hermione,mi raspunse usor jenat ca l-am vazut intr-un astfel de loc.Bine,pe aici.Tu?

Mi-am rotit irisii.

-Accidente,stii tu,Bellatrix Lestrange (bunica lui tresarii la auzul acestui nume) , e complet nebuna.N-ar nici un scupul sa atace in prezenta Incuiatilor.Sectumsempra,probabil ca amantul ei a invatat-o.Vrajitori infantili.

Instinctiv m-am uitat urat in spate,spre locul unde mai devreme avusesem acel schimb de cuvinte cu Snape.

-Tu ce faci aici?

-Vizitez.Stai,ce vraja e Sectumsempra?

-E una … ceva in genul unei lame de cutit,dar a nimerit doar masina.

-Da,imi imaginez.Este complet smintita,cea mai idioata persoana,face degeaba umbra acestui pamant,cretina buna de nimic,sadica tampita.O urasc.

Mi-a luat putin timp sa imi revin dupa intensitatea cu care a spus toate astea.De obicei nici un ,,pss …” nu zicea in fata unui adult sau impotriva lui dar acum descrisese cum nici eu nu puteam mai bine personalitatea criminalei.

-L-a ucis pe Remus Lupin.

Neville facu ochii mari.Abia atunci observam ca sunt caprui,nu stiu de ce mereu mi-au parut … mov.Stiu,cred ca am nevoie de ochelari.

-Lupin?Profesorul din anul 3?Varcolacul?

-Chiar el.Acum … pot sa ii vad pe testralii.

-Ai vazut cum?

-Era si greu Neville,am zis sarcastica,sa pierd asta.Un fulger verde nu e chiar ceva obisnuit,nu-i asa?

-Avara Kadavra?

-Nuu … logic ca Avara Kadavra,ce altceva?

-Nu stiu,ma gandeam la …

-Las-o balta.

Am mers inapoi in camera,gata sa imi blochez orice gand de invazii cand il aud pe Harry strigand din partea cealalta a holului :

-Ce faci afara?Te las singura doua minute …

-Ma lasi?Ma lasi?Chiar nu am nevoie de aprobarea ta!Da-l undeva pe Dumbledore si lasa-ma!

Am trantit usa cu putere,gata oricand pentru o noua provocare.

Si atunci m-am hotarat.Hermione Joan Granger cea veche nu mai exista,nu mai exista tocilara cu care toti ma identifica si de care rad.Nu,accea s-a dus de mult,lasandu-I loc unei alte fete sa iasa din adancul sau.Ei isi imagineaza ca ma pot opri,dar vai cat se insala!
Rad.

O mare surpriva vor avea cand va incepe anul 7!Ei toti,toti care m-au adus in starea asta cu idiotenia lor,tenii idioate,virmi paraziti pentru cineva ca mine.Hermione Granger … cea noua,proaspat rasarita din mijlocul funinginii celei vechi,ca pasarea pheonix.
Edit : Scuze , am uitat ca am pus doar prologul si am pus direct capitolul 2 ... dar acum l-am adaugat si pe primul Scuze ... iar