Linistea dinaintea furtunii

[Kennya Allen]

Kennya se ridica subit din scaunul ei. Era trecut mult de ora de culcare, insa aceasta nu se obosea sa faca prea multa liniste. Mergea cu pasii ei grabiti spre pivnita, pe coridoarele parasite. In spatele ei o fereastra se deschise din cauza unei rafale puternice de vant, dar viperina nu baga de seama. Avea un scop bine definit si se indrepta acum spre executarea primei faze. Cobora scarile de marmura cu mai multa grija si intra pe usa din drepta ce ducea spre pivnite. Fata clipii de cateva ori incercand sa se obisnuiasca cu intunericul. Singura sursa de lumina erau putinele torte fixate de perete. Isi continua drumul pana la biroul profesoarei de potiuni. Se opri brusc si se aseza intr-un colt intunecat pentru a nu fi vazuta de profesori sau de strigoiul ala blestemat care isi baga nasul unde nu trebuie.

Stia ca asta era este cea mai buna solutie. Isi plimba ochii de-a lungul coridorului, asteptand pe cealalta fata. Intarzierea ei o nelinistea si mai mult pe viperina, dar cand isi verifica ceasul observa ca ea ajunsese prea devreme. Scruta din nou cu privirea coridorul. Usa biroului parea sa nu le dea de cap, dar dupa cum invatase viperina de atatea ori, nu era bine sa subestimezi un professor. Kennya incepu sa tremure si se gandi din ce in ce mai mult la partenera ei, complice in acest plan. Ceasul parea sa stea in loc iar fata injura cu voce tare cand auzi usa care ducea spre pivnite, scartaind.

"Era si timpul!" spuse aceasta nerabdatoare.