Linistea dinaintea furtunii

[Ruthie Allen]

Pareau sa fi trecut ore intregi din momentul in care parasise Lorzii mieri,intrucat fiecare pas pe care il facea pe culoarul secret era ingreunat de ezitari si presentimentul unei decizii nefaste.
Prin minte ii treceau nenumarate scenarii infatisand tot atea posibilitati,insa in ciuda nelinistii ce i-o provocau,Ruthie se cutremura la gandul ca nici unul dintre ele nu ar fi ibzutit sa ii schimbe hotararea.
Avea impresia ca se priveste pe sine dintr-un unghi detasat,iar ceea ce vedea era o entitate complet separata de ea insasi:un trup neajutorat,stapanit de instinct si dorinta,capabil de a ignora consecintele pe care actiunile sale ar fi putut sa le aiba asupra celorlalti doar pentru a isi implini propriile sperante.
Ar fi vrut sa se opreasca insa ii era imposibil.Mainile ii tremurara pe usa ce ducea inspre pivnite,impingand-o.
Siguranta de pe fata celeilalte fete si nerabdarea contrastau intr-atat de mult cu sentimentele lui Ruthie,incat daca nu ar fi fost prietene,probabil ca nu ar fi reusit nici sa o priveasca in ochi.
Ajutandu-se de miscari stangace,scoase de sub pelerina-i neagra un pergament,oferindu-i imediat explicatii Kennyei.

„Am facut cateva cercetari pe Aleea Nocturn...Se pare ca o astfel de potiune nu a mai fost preparata pana acum...Am reusit,totusi,sa primesc cateva sfaturi...destul de avizate...cu privire la unele ingrediente...”

Revenirea brusca a imaginii persoanelor de pe Aleea Nocturn o facu sa se cutremure;zambetul lor incantat,chipurile lor atat de voluntare,atat de dornice sa o ajute.
Din acel moment isi repeta in minte incontinuu intrebarea,fara a indrazni sa gaseasca un raspuns,daca motivele acelor persoane sunt intr-adevat cu ceva mai ingrozitoare decat ale ei.