O iarna ca in povesti...

[Isabella River]

Isabella coborî scãrile de marmurã ale Castelului. Iubea zãpada. Dar ura frigul. Un contrast destul de mare. κi lãsã pãrul lung ºi brunet de o parte ºi de alta a feþei.
Ieºi afarã ºi fu întâmpinatã de cel mai frumos tablou. Unul alb. Zâmbi aproape imperceptibil ºi alergã puþin prin zãpada proaspãtã lãsând urme de paºi în urma ei.
κi simþi cum încet, încet mâinile i se rãcesc. Îi pãrea rãu cã Matt nu era lângã ea sã o încãlzeascã, dar fericirea unui nou început de iarnã o liniºti.

κi dãdu jos gluga neagrã a pelerinei lungi ºi privi în sus, la fulgii ce zburau peste tot, cãzând din neant pentru a primi sãrutul rece al nopþii.
La câþiva metri distanþã observã o situetã întunecatã. Încercã sã îþi dea seama cine era ºi se apropie.

"- Hei, Alice!"