Linistea dinaintea furtunii

[Kennya Allen]

Kennya insfaca lacoma pergamentul si il privi cateva momente in timp ce o asculta pe Ruthie. Se uita la ingredientele scrise si ofta. Nu aveau cum sa gaseasca tot ce era pe lista in stocul privat al profesoarei de potiuni. Isi scutura capul si isi fagadui ca nici o dificultate si nici un obstacol nu le vor putea impiedica sa mearga inainte. Nu dupa atatia ani de asteptare a acestei victorii, cand totul in jur era haos. Se saturase de toti sustinatorii lui Potter, care de multe ori se uitau cu dispret la ea, ceva de inteles, avand in vedere ca ea le raspundea cu aceasi moneda. Era silita sa le raspunda, sa nu renunte la mandria ei. Stia ca intr-o zi va avea numai de castigat. Viperina nu era cu gandul la deceptii, ci speranta crestea cu fiecare pas pe care il facea pe coridorul pustiu. Castelul parea sa nu aiba nici un secret fata de ea, asa ca isi scoase bagheta din buzunarul robei si o sficui. Tortele se stingeau una cate usa, iar fetele erau invaluite in bezna. Totul era ca o masura de precautie si chiar daca nu vedea nimic in fata ei, gasi bratul lui Ruthie si o indrepta spre usa biroului.

Viperina incepu sa pipaie usa in cautarea manerului. Nu se gandise niciodata cum vor deschide usa si acum parea sa regrete totul. Inainte sa te arunci cu capul inainte intr-o astfel de situatie, mai ales in mijlocul noptii intrand cu forta in biroul unui profesor, e bine sa chibzuiesti fiecare detaliu cu atentie si fara graba. Gasi intr-un final manerul si trase cu putere. Usa nu se clinti nici un centimetru, iar Kennya simti in intuneric o privire dezaprobatoare din partea lui Ruthie. Nedescoperind nici o alta posibilitate, iar cheia era probabil bine ascunsa de profesoara, decise sa faca putina lumina pentru a se sfatui cu fata de langa ea. I se parea o prostie ca o usa sa stea in calea planului lor maret. O monstruozitate si o nedreptate nemaintalnita. Dar trebuia sa continue. "Lumos!" . Un fascicul slab de lumina se aprinse din capatul baghetei si acum se uita direct in ochii lui Ruthie. Se straduiau amandoua sa gaseasca o solutie favorabila, gandindu-se in aceasi timp cat de previzibil era acest mic obstacol.

„Dar evitabil.” sopti viperina si isi ridica din nou bagheta.

„Alohomora!” usa se deschise lin iar ochii Kennyei luceau de fericire.