Pentru prima data in camera necesitatilor

[Scarlett Soul]

Cat de adevarat.....Ii dadeam dreptate si tot o data sesizam cat de sincera fusesem, cat de mult ma preocupa tot ce facusem si spusesem.Nimic nu facusem cu nechibzuinta, poate putin neatentie, insa totul are un motiv, o logica, daca nu comintem greseli, nu invatam nimic....
Ma lasam dusa de val, ma simteam atat de .... eu insumi :

"Spune-mi oare mai sti cum a fost,
Primul inceput,
Primul vis pierdut,
Spune-mi sti cate ne-au mai ramas...
Pana azi..


Am o vedere spre lume,
Un vis fara nume
Si... praf de stele..
Pe.. urmele mele...
Si incerc sa ma uit inapoi,
Sa vad soare sau ploi..."

Si acum ce avea sa se intample avea sa ma creada nebuna, sau poate va zice ca oricine putea spune lucruri mai destepte, speram sa nu fi zis ceva gresit.....
L-am privit in ochi si i-am aratat tot ce vroia sa vada, tot ce vroiam eu sa vada.... nu mai ascundeam nimic, doar poate mici lucruri ce vor avea intotdeauna un lacat prea mare pentru a le deschide...

'Oamenii vad numai ceea ce sunt pregatiti sa vada...'