~Sperand sa se intoarca~

[Rosalie Vivienne Alden]

Am intrat in camera Dorintelor cu Yuky. Nu voia sa ma lase singura desi am rugat-o. Probabil ca se temea sa nu fac ceva anume. Dumnezeule,nu-mi venea sa cred! Plangeam in hohote,nu mai ma puteam opri ,fata imi era palida,nu vorbeam ,doar plangeam pana cand nu am mai putut nici macar asta sa fac. Ochii mi-au secat de tot,lacrimile nu mai voiau sa curga,s-au incapatanat sa ma sfideze. Ce face durerea din om,ce face o pierdere din mine. Parca nu mai existam,sau probabil ca existam,dar numai corpul,sufletul plangea,nu mai exista nici el . Suferea alaturi de mine,fiind parte din mine,dar acum ma parasea incet si sufletul ..Voia la Jake,voia sa se desprinda de mine,voia sa ma paraseasca si nu imi pasa.
Yuky,draga mea verisoara,daca nu era langa mine cine stie ce as fi facut,in acest moment nu mai imi pasa de nimic...Jake muri..se,..Nu eram in stare sa rostesc cateva cuvinte. Am intrat in aceasta camera sperand sa se intoarca,lucrul acesta mi-l doream acum cel mai mult! Nimeni nu ma putea opri ,nimeni nu putea sa ma faca sa nu il mai strig..Vocea mea se auzea acum ca un pitigaiat..Am mai rostit odata..,,Jake,intoarce-te,, , apoi am simtit cum se invarte camera cu mine,cum o ultima lacrima mi se scurse pe obraz strigandu-l pe EL...