The future we don't have

[Harper Hildegarde]

• Se lasa pe spate dupa ce ii auzi cuvintele, inchizand din nou ochii, cu un aer usor medidativ, detasat de ea sau de orice alta grija care i-ar fi putut apasa umerii. Ce bine ar fi fost sa fie asa! Mult prea multe griji amestecate, totusi, reusesc deseori sa faca pe cineva sa se prefaca exact opusul a ceea ce este. Zambi subtire la acest gand, deschizand ochii si fixandu-si-i asupra ei.
  
  Cum te cheama? intreba simplu, departand complet subiectul de suferinta ei, intr-un instinct pe care il lasa sa se manifeste, de a ajunge pe un teren sigur. De asemenea, vroia sa afle exact cu cine avea de-aface, cat sa se poarte ca atare. Nu putea nega ca viperinii nu primeau un tratament mai placut decat cei din alte case, ce putin din partea lui, astfel incat casa la care era fata nu il interesa atat de mult.
  
  Poate cu exceptia cazului in care ar fi fost cercetasa sau pufuleata. Exceptiile confirma regula, pana la urma. Astropufii il scoteau din sarite in general prin faptul ca, dupa parerea lui, una din caracteristicile principale ale acestei case era banalitatea si incapacitatea de a iesi bine in evidenta. Cercetasii il enervau din principiu, din faptul ca bravau atat de mult dandu-se curajosi si nobili cand nu erau de fapt decat niste prosti care pareau bataiosi prin faptul ca nu aveau capacitatea de a intelege pericolul.
  
  Reveni insa la realitate, stingand tigara de una dintre trepte, desi inca nu o terminase. Pur si simplu se plictisise de ea. Spera ca fata din fata lui sa poata oferi ceva mai interesant, altfel se putea lipsi de compania ei.