darkness will reign and blind us all

[Alice Swan]

Mergeam prin castel privind absenta tavanu-l ce imi dezvaluia cele mai ciudate forme.Noaptea era un bun sfetnic,iar in acele momente o stiam mai bine decat niciodata.Am inaintat prin perdeaua de intuneric ce parea aproape materiala fredonand in surdina o melodie ce avea atat de multe semnificatii pentru mine chiar si dupa tot acest timp.
Simteam cum negrul fumuriu al castelului ma zdrobea sub greutatea sa asa ca am continuat sa merg in pas alergator catre refugiul meu.
Singura camera de care nu multe persoane stiau si poate chiar daca stiau incercau de fiecare data sa o evite.
Acum alergam de a binelea fugind parca de umbra mea ce ma vana precum cea mai importanta prada.Cand am ajuns m-am prins de clanta usii parca tinand obiectul ce ma proteja atat de mult.Am intrat timida simtind ca invadez spatiu cuiva desi stiam cu avea cine sa fie in acea camera.
Am soptit baghetei "Lumox" parca incercand sa nu deranjez pe nimeni.
In lumina slaba a baghetei puteam sa sesizez vag o silueta.
M-am speriat crezand ca este un profesor,insa am ramas in camera chiar daca asta putea sa ma coste ceva.