The future we don't have

[Harper Hildegarde]

• Oh, o soimita. Interesant. Faptul ca nu era nici o fata respingatoare ca aspect ii dadea un plus cu atat mai mare. Bine, putea face un oarecare efort sa nu fie deosebit de rautacios, avand in vedere ca aproape ii citise gandurile, rostind exact casa pe care o suporta cel mai bine dintre cele diferite de viperini. Inteligenta nu e deloc o calitate de aruncat la gunoi, iar Harper stia asta prea bine. Intr-un fel considera ca diferenta fundamentala dintre Soimi si Viperini era faptul ca aveau tipuri diferite de inteligenta. Si totusi, erau destul de apropiati la acest capitol.
  
  O auzi intrebandu-l despre numele sau, astfel incat se forta sa isi aminteasca numele ei, desi il auzise de doar cateva secunde.Asa, Rosalie. Un nume destul de comun, desi destul de placut. Cam prea intalnit, totusi, impreuna cu cele asemanatoare, ca Rose, Rossie, Rosamund sau atatea altele. Si nu ti se pare ca nu te scoate in evidenta in nici un fel? intreba usor intepator, insa deja probabil ea isi daduse seama ca era foarte putin probabil sa auda o replica de-a lui care sa nu fie macar putin intepatoare.
  
  Eu sunt Harper. Evident, de la viperini. Se prezenta dand de inteles din start faptul ca era mandru de casa lui, prin toate calitatile caracteristice acesteia. Ridica din sprancene cand o vazu scapandu-si mendalionul, ridicand instinctiv mana in directia in care acesta aterizase, insa si-o lasa inapoi pe genunchi cand isi dadu seama ca deja era prea tarziu.