Plimbare cu o noua prietena

[Kasumi Mikoto]

Intinzandu-i fetei o cutie de serbet si o lingurita mica deplastic am aruncat, plictisita, cutitul in aer. Din nefericire, atat traectoria, greutatea, cat sia aerodinamica armei fusesera luate gresit in calcul, ce sa mai spui de forta de frecare? Am avut timp doar o fractiune de secunda sa realizez: Cutitul meu, impins de vant doar la un milimetru distanta de uta pe care i-o stabilisem, isi schimbase centrul de greutate si pica, cu varful in jos, spre Rosalie. In moment0ul scela am decis ca pur si simplu nu conteaza daca Rose afla de ace. Le-am aruncat cu o viteza uluitoare in cutit. Socul a facut arma sa ramana in loc o alta fractiune de secunda, suficienta ca eu sa il prind. Pana la urma, sefa casei era de treaba si eu nu eram asa doritoare de privelisti insangerate. Am pus cutitul la loc, jurandu-mi sa-l las acolo in timpul intregii plimbari si am zambit incurcata spre Rosalie, care paruse ca abea acum, cu o expresie destul de speriata pe chip, sa isi dea seama ca fusese la un pas sa junga imprastiata pe jos, prin parc...
-Scuze... Ah... Nu mi s-a mai intamplat asa ceva pana acum...
Am cules acele de pe jos, strecurandu-le in maneca. Se presupunea ca ava trebuie sa il prinda... Fujizu a invatat-o...