down from the darkened sky

[Veronique A. Dupont]

Ronnie zacea intr-un colt tinand cu degetele ei lungi si subtiri o punga. Majoritatea oameniilor se intorceau si se uitau scarbiti la ea sau poate ca la mizeria in care statea. 'Mai lasati-ma in pace' boscorodi viperina in gand. Nu-i pasa de jegul ce-o inconjura, nu-i pasa de hainele murdare si rupte ce le purta, nu-i pasa de nimic. Ciudat era ca nu era nevoita sa poarte acele haine sau sa stea tolanita pe o alee foarte murdara. Acele lucruri erau doar elemente ale rebeliunii ce-o afisa parintilor. 'Cand tatal meu se va opri din a-mi cere imposibilul, eu am sa ma schimb' se gandi fata si apoi isi aminti de toata munca grea pe care-o depuse pentru tatal ei, iar el nu era multumit. 'Nu toata lumea poate fi conducatorul intunericului'

'Sange pur pe naiba. O familie de trogloditi, nu alta' spuse viperina in gand si-si propti capul de peretele ce-l avea in spate. Un miros greu ii invada narile, iar apoi semnul in foma de sarpe de pe mana stanga incepu s-o arda. Fata se uita nedumerita imprejuru-i, asteptand ca un adept sa para din clipa-n clipa. Se pare ca asteptarea ii fu in zadar, caci nu vazu pe nimeni cunoscut, doar oamenii dubiosi ce veneau si plecau, multi fiind prea ocupati pentru a-i arunca macar o privire sau o grimasa indurerata.