Groapa .

[Scarlett Soul]

"Poate....", ma dezvaluiam eu, folosind totusi o voce linistitoare caci vroiam sa o fac ca simta misterul vorbelor mele.
Nimic nu era sigur... Nici nu stiam daca existam cu adevarat, sau daca eram cu totii niste marionete ale timpului.
"Stiam ca vei ajunge inaintea mea, dar stiam si faptul ca avem nevoie una de cealalta, asa ca ma vei astepta indiferent de consecinte... Stai putin, uita-te la mine, priveste-ma in ochi !
Ashlyn..."
Fata isi lasa privirea in jos, iar apoi ma privi in ochi, parca neincercand sa-si ascunda tristetea, cerea intelegere... cerea o lume mai buna...
Am facut ceea ce stiam mai bine, mi-am intins mainile subtiri si am strans-o tare in brate, pana la urma era draga mea verisoara.
Adoram felul ei unic de a fi, nimeni nu ar fi reusit sa o copieze, lucru pe care il mai spusesem eu, insa pe care vroiam sa fiu sigura ca-l stie.

"Sa stii ca esti o persoana deosebita... Iar eu, oriunde voi fi, voi incerca sa te ajut.Daca ai orice fel de problema atunci doar spune-mi, caci mereu voi fi pregatita sa-ti ofer un umar pe care sa-ti cada lacrimile amare, si un altul pe care sa-l poti imbratisa de bucurie."

Suna ca o despartire, insa nu era...Era un nou orizont, inceputul unei prietenii cu sfori din ce in ce mai stranse.

Zgomot...
Apoi...

"Nox", sopti Ashlyn, deabia auzindu-se, incercand sa strabata intunericul ce se asternuse din nou asupra castelului.