If tomorrow never comes

[Helena Daphne Rose]

Helena ieºi din camera sa ascultând precautã sunetele din jurul sãu. Chiar nu avea chef sa se întâlneascã din greºealã cu un prieten de-al sãu la ora aceea. κi controlã ceasul din nou la lumina lunii, care indica ora 23:00 fix. Bun, oricum nu trebuia sã se grãbeascã. κi þinu bagheta cu grijã in buzunarul pelerinei tot timpul, astfel trebuia sã se descurce doar cu stânga sa.
De data aceea când ieºi din Turnul Cercetaºilor avu norocul chior sã nu o mai trezeascã pe D-na Grasã. Fata rãsufla uºuratã si porni cu paºi repezi, dar subtili, pe scãrile care se mutau la scurte intervaluri de timp. Atunci cãnd ajunse la etajul unu se uitã in stânga sa înainte sã înainteze, pentru cã ºtia prea bine cã Filch obiºnuia sã stea acolo de pazã noaptea. Dar ºi de data asta fusese norcoasã deoarece þapul nu era acolo, mângâindu-ºi mâþa afurisitã.
Coti la dreapta, mergând în acel întuneric obscur ºi se îndreptã spre uºa mare, din lemn masiv de stejar, pentru a o deschide uºor ºi sã scape de partea cu furiºatul din castel pâna afarã. Era deja expertã ºi nu prea mai avea nevoie de pelerina invizibilã decat în anumite cazuri.
O împinse aproape imperceptibil ºi plecã afarã în sfãrºit, închizând uºa grãbitã. Cerul numai era aºa senin dupã cum se obiºnuise Helena iar luna palidã strãlucea pe bolta cereascã, încojuratã de câþiva nori întunecaþi. La colþ se aºteptase sã dea de altã persoanã, dar o vãzu pe...

OOC: Continuã tu Alice