Children of the damned

[Bell Evans]

Yeey
next
sper sa fie macel

ªoapta ei nu fusese decât atât : o ºoaptã,niºte cuvinte murmurate la întâmplare,cu simplul scop de a alina pe moment un suflet rãnit.Iar acum ea nu mai era.

a fost atat de tare fraza asta

Învãþasem cã nu te poþi baza pe oameni,pe sentimentele ºi hotãrârile lor.Nici pe dragoste; ea doar cere,dând în schimb numai durere ºi deziluzii.De încredere nu mai pot vorbi ; ea m-a dus la senzaþia aceasta de final, de amãrãciune îngropatã.

sincer, dess esti uimitoare

ªocant de brusc, realitatea revenise în faþa ochilor mei.Sicriul.Mormântul din marmurã albã.Pãmântul proaspãt sãpat.Katherine ºi dilemele mele existenþiale.Toþi acei oameni ce începeau sã plece din cimitir…dar parcã slujba abia începuse…

“-Eu sunt Lyssa “,îmi rãspunse ea, cu o urmã de remuºcare pe chip.”Sora lui Matt.”
Curiozitatea învinse în cele din urmã celelalte stãri monotone.De când avea Matt o sorã?În fine,nu îl cunoºteam eu prea bine,dar totuºi.

asta a fost tare

Am pãºit nesigurã printre morminte,dornicã sã las toate amintirile mele în spate.Sã le încui într-o cutie de argint ºi sã uit de ele.

Un suflet pierdut printre morþi, încã amintit printre cei vii

citatul perfect..cred ca altul nu s'ar fi putut potrivi mai bine

“-Pãi e foarte simplu,e pentru oamenii înguºti la minte explicaþia”,am adãugat eu în gând.

Autopsia.ªtii tu…au aflat datoritã temparaturii corpului ºi a lividitãþii post-mortem.”

vad ca te'ai informat

un capitol bestial, dess ca toate celelalte