down from the darkened sky

[Harper Hildegarde]

• O privi in asteptarea unui raspuns, plimbandu-si insa privirea prin jurul ei in acest tip, observandu-si reflexia dintr-o vitrina, astfel incat isi scoase gluga, lasand la o parte precautile. Era abia venit la Hogwarts, deci nu avea sens sa isi faca griji ca l-ar fi putut recunoaste cineva. Auzindu-i insa intrebarea, o privi de sus pana jos, fiind oarecum amuzat de faptul ca o persoana in conditia ei i-o adresa. Da, cred in perfectiune. Desi poate nu asa cum te astepti.
  
  Nu credea in perfectiunea durabila. Totusi, perfectiunea putea fi intalnita in mod relativ. Fiecare om putea vedea pentru o secunda perfectiunea alergandu-i prin fata ochilor, dansand exact in felul iedal pe care il visase. Perfectiunea era o iluzie, o distrugere. Felul in care mureau anumiti oameni putea reprezenta, de cele mai multe ori, momentul lor de perfectiune. Clipa de cea mai mare liniste, de cea mai mare glorie, de cea mai mare bucurie, orgasmul cel mai intens. Acest moment de perfectiune era ideal tocmai prin faptul ca era cel mai inalt de pana atunci, fara sa mai poata fi vreodata comparat cu altceva. Zambi ciudat, cu jumatate de gura.