If tomorrow never comes

[Bell Evans]

In camera de zi, ultimele vapai din foc mureau in arsita de racoare. Bell recitea scrisoarea adusa de bufnita cenusie in acea dupa-amiaza, incercand sa'mi limpezeasca mintea. Sa fim seriosi, cine ar fi chemat'o afara, in mijlocul noptii. Si totusi, curiozitatea nu o putea lasa in pace.
Un scartait de usa o facu sa tresara. Se ascunse dupa un fotoliu si ramase acolo pana cand silueta iesi din incapere. Portretul Doamnei Grase se dadu de perete in graba, fara ca femeia sa se mai trezeasca.
Cercetasa hotari ca era timpul sa iasa si ea. In cele din urma, daca necunoscutul care ii daduse scrisoarea avea chef de glume, atunci va stii sa glumeasca si ea.
Parasi camera de zi si incepu sa mearga cu pasi marunti spre iesirea din castel. Nu se auzea niciun zgomot, totul era scufundat in linistea nepamanteasca a noptii.
Cobori si ultimele trepte de marmura si ajunse in fata usii de la intrare. O deschise cu un mic scartait si vazu doua siluete intunecate discutand in soapta.
"-Bell?!" intreba o voce mult prea cunoscuta.
"-Alice, nu'mi zi ca tu mi'ai trimis scrisoarea aia sa vin aici in miez de noapte ca te transez " spuse Bell, razand.
"-Deci si tu ai primit'o.." sopti o alta voce.
"-Helena!" sopti cercetasa, cu privirile alerte.
"-Erai in camera de zi?!" o intreba fata, confuza.
"-Dap..deci tu esti cea care a coborat atunci treptele" murmura Bell, furata pret de cateva clipe de imaginile din trecut..