Lectia V

[Scarlett Soul]

Interes...

Asta simteam cand ma ascultam vorbele domnisoarei profesoare ce pe masura ce inainta cu lectiile parca tot mai mult ma entuziasma, pana ce intr-o zi aveam sa cad din banca de atata uimire si nu exageram, caci totul era atat de artistic si creativ.
Nu apucasem sa scriu titlul, nu ma interesa, acum eram doar absorbita de ce avea sa-mi aduca viitorul, ce aveam sa aflu nou despre mine, sau cine ma va lua prin surprindere...
Cateva vorbe imi atrasera atentia :"V-am lasat niste cesti...". Fusesem prima care ractionase, caci dadusem buzna spre prima banca vacanta si acupasem primul scaun, desi nu era intru totu' functionabil, dar nici de asta nu-mi pasa, acum vroiam doar sa ma descopar pe mine insumi si poate chiar sa-mi trec limitele, dobandind unele noi.Acum aveam tot ce imi trebuie... liniste, atentie si prieteni ce-mi faceau cu ochiul jucaus, dandu-mi de inteles ca nu aveam de ce sa ma stresez.
Cu toate astea, poate ar fi fost cazul sa scriu titlul...
'De ce nu imi incep munca si ocolesc adevaratul scop... Oare imi este frica ?'

GHICESTE-TI VIITORUL IN CAFEA

1.:Cititi in ceasca de cafea,iar dupa criteriile pe care vi le-am oferit mai sus,doresc sa scrieti pe pergament ce ati vazut in ceasca.

Sunt confuza, caci destinul poate fi interpretat in o multime de feluri, iar acest fel este atat de direct, incat chiar ma intreb daca am taria de caracter in a ma cunoaste.Stiu ca acesta nu este un jurnal si ca poate nu ar trebui sa-mi scriu sentimentele, insa nu ma pot abtine, caci ele fac parte din mine intr-un mod neconditionat.

Privesc imensitatea neagra a cestii si as putea spune ca un om de rand nu ar vedea nimic, insa eu nu ma consideram la fel ca toti ceilalti. O cuta minuscula imi atrase atentie, intragind desenul, acum vazanduse ceva magnific si totusi neclar.

Porumbel – iubire impartasita

[Cautam intelesul desenului meu de-a lungul tablei, vazand ce insemna de fapt... eram intr-adevar socata.Apoi... continuam sa scriu pe pergament, folosind putinul timp ce-l destinasem cititului in cafea]

2.: Notati pe pergament cum ati interpretat ceea ce ati observat in ceasca.

Ceva atat de firav, atat de visator si romantic poate vietui intr-o singura fiinta ?
Desigur.. insa este singurul capabil... Porumbelul...

O multime de sperante atarnate de piciorul unei pasari calatoare.
A justificatie simpla care as fi vrut sa mi-o atribui si sa fiu si eu libera sa zbor spre ce meleaguri avea sa ma poarte timpul.


3.: Credeti in asemenea mod de a citi viitorul?

De cele mai multe ori da.Cred in acest fel de a prezice viitorul deoarece este ceva neconventional, ceva ce de fiecare data se schimba in functie de persoana potrivita si de clipa in careaceasta priveste soarta.
Nu neg faptul ca nu ar trebui sa avem toata increderea intr-o simpla prezicere, insa o putem lua in considerare si putem actiona in functie de ea, caci pana la urma ceea ce trebuie sa se intample se va intampla oricum !

In sfarsit terminasem. Eram multumita de raspunsul meu si totodata nu eram sigura ca scrisesem ceea ce vroise sa auda toata lumea, insa ma consola faptul ca vroiam sa fiu atfel.
Am asezat frumos pana pe masa si i-am inmanat domnisoarei profesoare pergamentul.
Acum speram doar la un raspuns bun...