Misterul siluetei fugare

[Kennya Allen]

Kennya cazu impietrita pe terenul noroios. Disperarea izvori in interiorul ei. Vraja lui Ruthie esua si dintr-o data totul se schimba. Kennya nu mai vazu radacinile groase ale copacilor si silueta care disparu printre copaci, ci figurile mai multor personae care stateau aplecate deasupra ei ingrijorate, impiedicand ca ploaia sa mai cada peste corpul ei rigid. Stia ca pierdusera ocazia sa demaste silueta misterioasa, dar avea de cand sa se intoarca si sa cerceteze zona in timpul zilei. Auzi glasul unei fete desfacand vraja de impietrire si se ridica cu grija inapoi in picioare. Viperina isi intorsese capul, uitandu-se pe cararea care inainte din ce in ce mai mult in interiorul Padurii Interzise. Inspira adanc aerul umed si auzi pasii fetelor foarte aproape, inainte ca mainile cuiva sa o prinda de umeri si sa o ajute sa se ridice.

Simti atingerea unei maini tremurande si pline de agitatie, cand altcineva o intreba daca se simte bine. Kennya reusi sa dea din cap si cu vocea scazuta intr-o soapta reusi sa le vorbeasca celor din jurul ei.

“Imi pare atat de rau.”

Tristetea din propria ei voce, o durea atat de tare, incat renunta sa mai spuna ceva si mai arunca o privire dezamagita spre cararea din fata lor. Se intoarse si piciorul ii aluneca pe o piatra umeda si acoperita de muschi. O mana sigura o prinse de cot si o stabili pe fata. Toate se intoarsera din drum suparate de rezultatul obtinut dupa efortul enorm pe care il facusera pana in momentul de fata. Kennya se opri brusc cu ochii iesiti din orbite. Se pierdusera si nici una nu mai stia cum sa se intoarca. Undeva in departare se auzi un varcolac care hoinarea fara rost prin padure.