Lectia V

[Samantha Hawkins]

Miroase a cafea. Miroase a inselatorie.

Cum putea deveni un mod atat de neconventional o posibilia modalitate de citire a viitorului? Cum sa se agate destinul tau de zatul depus pe fundul canii inca fierbinti? "Nu mai bine aflu singura cine ma place si cine nu, nu mai bine incerc sa-mi deschid eu insami ochii sa vad cine imi e prieten adevarat, decat sa astept sa-mi spuna cafeaua acest lucru?"

Oricum ar fi invartit si rasucit subiectul, soimeanca incepea sa devina confuza. Vocea linistita, dar ferma a profesoarei, contrasta cu atmosfera calda si oarecum obscura a camerei in care se aflau. Poate fiindca vocea vroia sa te tina legata de pamant pe cand camera si atmosfera de indemnau la visare. Caldura venea de la focul din semineu, desi Samantha nu isi explica pentru ce ai nevoie de asa ceva pe o vreme ca asta.
I se parea o abertaie, o iluzie. Vise ratacite in amar. Amarul din ceasca. Sau poate amarul din suflet? Teama ? Ii era oare teama de propriul destin? De ce nu se apuca odata de treaba fara sa se gandeasca la mii de scuze in cazul in care ghicitul ar fi iesit o catastrofa? Dar de ce avea acel gust amar? Si nu era de la cafea...


1.:Cititi in ceasca de cafea, iar dupa criteriile pe care vi le-am oferit mai sus, doresc sa scrieti pe pergament ce ati vazut in ceasca.

"Degeaba, am apucat sa citesc tot. O tampenie. Acum ma voi mula dupa preferinte, in cel mai rau caz."
M-am uitat in cana si am analizat cu atentie negrul ucigator de profund. Parea ca ma cufund intr-un abis. Nu vedeam nimic. Am inchis ochii si i-am deschis din nou rugandu-ma sa vad ceva normal.

Era un Crotal. Samantha vroia sa-i spuna crotal. Nu vroia sa admita ca e un sarpe. Desi Crotalul e un sarpe. Poate ar fi insemnat ceva diferit. Desi uitase ce inseamna. Nu putea sa insemne ceva bun. Nu vroia sa verifice. Dar trebuia. Trebuia. Nu vreau.

A intors cana. Acum vedea o cobra. Iarasi sarpe. A renuntat sa se mai gandeasca la cai de scapare si s-a apucat de scris. Dintre pasari, liniute, orice altceva, ei i-a picat sarpele.

Dar stia ca e o tampenie, si nu avea de ce sa se bazeze pe astfel de principii. Sau avea? Acum catvea minute doar discuta de zor cu colegii in stanga si in dreapta. Acum ii venea sa rada. Era prea neconventional. Se poate gresi, interpreta eronat. Orice e posibil. Asa ca trebuai sa rada.

Dar nu putea.

2.: Notati pe pergament cum ati interpretat ceea ce ati observat in ceasca.

Crotal [deci sarpe?] - Cineva iti vrea raul

3.: Credeti in asemenea mod de a citi viitorul?
Fiind o modalitate extrem de neconventionala de ghicire a viitorului, un raspuns clar ar fi greu de dat. Desi la indemana oricui, consider ca ai nevoie de o anumita ambianta si de o anumita stare sufleteasca si luciditate pentru ca imaginatia sa nu-ti joace feste si sa interpretezi semnul gresit.
Semnul, de asemenea, se poate manifesta in viitor sub diferite modalitati, de aceea nu cred cu tarie in ghicitul viitorului din zat...

Sam s-a straduit sa nu scrie fie ironica sau nepoliticoasa. Terminand de scris, citi inca odata foaia de pergament inainte sa ocheasca un moment de neatentie al lui Snow si sa o intrebe cum se descurca. Parea dezamagaita si i-a spus ca e vorba de inselatorie. Linistind-o cu ideea ca nici ea nu vazuse ceva mai promitator, mai schimba cateva vorbe cu diferiti colegi pentru a ajunge la aceiasi concluzie: nu merita.
A rasucit pergamentul cu grija si i l-a inmanat profesoarei, zambind.