Coridorul de la etajul 7

[Ema Snow]

Trecuse o luna minunata de toamna si de scoala. Al doilea an de studiu la Hogwarts avusese un inceput promitator. Imi facusem noi prieteni, imi intarisem si mai mult legaturile cu ceilalti. Invatasem lucruri noi si ma distrasem. Cu toate acestea, in fiecare minut ce se scurgea, statea ascuns, intr-un colt al mintii, gandul la scrisoarea primita in tren, misterioas scrisoare de la J.D. Porrin. Gandul iesea la iveala doar noaptea, tinandu-ma ore intregi treaza. Cautasem prin toate sursele posibile, sperand sa aflu macar un indiciu despre cine era acest Porrin.
Si totusi, iata-ma acum, ghemuita langa o armura de la etajul sapte, asteptand pe cineva sau ceva. Stiam ca prietenii mei vor veni curand; acceptasem ajutorul lor si le eram recunoscatoare, desi ma gandeam ca nu fusese o miscare prea inteligenta.
In minte mi se invarteau raspunsurile kilometrice primite de la sora mea:
" Nu te duce!... Orice ar fi, stai la locul tau!... Ignora scrisoarea!... Ema, macar o data in viata asculta-ma din prima!... Nu face gafa asta!... ". Dar nu! Nu puteam sa stau in sala, pretinzand ca totul e perfect in regula, roasa pe dinauntru de curiozitate. Ce se astepta Dawn sa fac? Daca ma intreba cineva de scrisoare sa arunc un zambet nonsalant si inocent: Care scrisoare?
Am scos din buzunar pergamentul primit de la bufnita neagra. Colturile erau indoite si hartia se tocise in locurile in care fusese indoita. O desfacusem si impachetasem de prea multe ori in ultima saptamana.

Domnisoara Snow,
Va anunt prin prezenta scrisoare ca trebuie sa va prezentati peste o luna pe coridorul de la etajul 7.

Cu stima,
J. D. Porrin

P.S. Imi cer scuze pentru lumina

Am oftat puternic. Ecoul unor pasi se facu auzit, iar eu am ridicat privirea.