If tomorrow never comes

[Helena Daphne Rose]

Helena îºi putea auzi bãtãile inimii în acel întuneric bizar, unde doar umbra acelui om o deranja. Bell oftã încetiºor, iar Alice o luã de mânã, în semn de incurajare. Cele douã se uitarã apoi la cercetaºa care rãmase blocata acolo pe loc, cufundatã în proprille sale gânduri. Aceasta ieºi din starea de meditaþie, neluându-ºi însã privirea de la umbra bãrbatului. Nu vroia sã-i scape nici-un lucru din privire, mai ales când în mintea sa erau atâtea concluzii si conspiraþii fãcute.

"-Eu zic sã mergem...ºi sã vã pregãtiþi în caz de ceva."murmurã Helena, referindu-se la baghete. Bell ºi Alice încuviinþarã, strângând un pic mai tare mânerul baghetelor, pentru siguranþa de sine. Înaintarã înainte încet cu un fel de ezitare în pas, dar andrenalina era prezentã deja si decizia luatã. Omul dãdu din cap ironic, parcã plictisindu-se sã vadã încetineala lor. κi drese vocea ºi intrebã:

"-Cât mai trebuie sã aºtept, zece ani?" Urma de sarcasm din glasul lui o enervã parcã ºi mai mult pe Helena. Aceasta îºi miji ochii de un verde furios ºi accelerã puþin pasul iar când ajunse in dreptul lui, îl intrebã pe un ton glacial si totodata plictisit, de parca era ceva ce trebuia sã facã în fiecare zi:

"-Ce doriti de la noi?" Acum cã era lângã el, îi putea desluºi mai bine trãsãturile în lumina lunii. Acesta avea ochi albaºtri în care se puteau citi îngrijorarea ºi pãr castaniu. Lucrul ãsta o lãsã puþin confuza pe Helena, care se aºtepta la un criminal în serie sau un Devorator al Morþii. Când Bell îºi drese vocea, Helena se întoarse spre fete ºi o vãzu pe Alice care avea o expresie întrebãtoare pe faþã. Însã bãrbatul fãcu o miºcare de baghetã iar cele trei deja se pregãtiserã de atac. Dar scoarþa copacului mare de lângã ele se deschise ca o uºa de lemn ºi încet, încet se observã puþinã luminã venind din înãuntru. Alice îºi lãsã bagheta jos ºi pãºi cât mai aproape de locul respectiv, privind cu [,] curiozitate. Bãrbatul cel strãin intrã înãuntru ºi le invitã ºi pe fete sã facã la fel. Cele trei merserã cu neîncredere, dar odatã pãtrunse înãuntru, atmosfera se schimbã radical. Poate cã ºi afarã în acea obscuritate, omul li se pãru straniu. O camerã mare se dezvãlui ochilor din acea...vizuinã. Trei alþi bãrbaþi stãteau la masã discutând ceva aprins, iar o femeie venise din altã cãmãruþã cu o scriosare primitã.
"-Oh, Miller, în sfârºit ai ajuns! Voi, fetelor, nu vã speriaþi, suntem un fel de adunare de vrãjitori simpli din Hogsmeade care se documenteazã, ca sã spun aºa cu ultimele noutãþi, dacã întelegeþi ce vreau sã spun."explicã o femeie bondoacã, roºcatã cu ochi cãprui.

"-V-am adus aici pentru cã trebuia sã pun la curent niºte elevi de la Hogwarts, persoane de încredere."zise bãrbatul ce rãspundea la numele de Miller. Cele trei erau acum de-a dreptul uimite, pentru cã se aºteptaserã la altceva, dar ca de obicei, aparenþele înºealã. Aºezate la masa cea mare si încãlzindu-se gâturile din când în când cu berezero. Helena sorbi încet ºi ascultã puþin încordatã cele spuse. O apucase un uºor tremurat, a cãrui motiv îi era necunoscut. Ah da, simptomele de presimþiri rele care se adeveresc.
"-Vroiam sã vã zicem cã...au fost daþi dispãruþi trei elevi de la Hogwarts. Nu ºtim casele exact, ci doar prenumele lor...Ernie, Ana ºi George."spuse cu o voce aproape gãtuitã femeia. Bell se întoarse terifiatã spre Helena când auzise numele George. Alice însã ascultã în continuare atentã, câteodata oftând ºi luând câteva înghiþituri de berezero.

OOC: sorry daca e prea lung