Groapa .

[Ashlyn Meester]

Da, intr-adevar, ma temeam.
Imi era frica.Imi era frica pentru viata lui Crystal, imi era frica pentru viata mea, imi era frica pentru ce se va-ntampla cu cei care deja nu mai au viata, imi era frica sa nu dam gres, de fapt, imi era frica de NECUNOSCUT.
Am stras-o puternic pe verisoara mea de mana, incercand sa-mi scot intregul amalgam de sentimente care-l aveam in mine : ura, sete de razbunare, frica, furie, instabilitate, inconstienta, iubire.
Ura pentru Victoria, setea de razbunarea apartinea celor care mi-au facut rau mie si celor dragi mie, frica, pentru ca nu stiam spre ce ma avantam, furia pentru ca nu stiam cum sa ma controlez, nu stiam cum sa fiu calma, instabilitatea, pentru ca intr-o secunda parca doream din tot sufletul sa renunt, si iubire, pentru cei dragi mie, cei pe care niciodata nu trebuia sa-i dezamagesc, si cei care ma iubeau cu adevarat.Pentru acei care si-au pierdut viata, aveam sa continui, pentru ca ii iubesc, si ii iubeam, si ii voi iubii.Si pentru ca nu suportam ca raul sa domine binele.
Paseam nervoasa, pe coridor, incecarnd sa ajung cat mai repede la ultimul etaj.
Pasii grabiti ai lui Crystal se auzeau la cativa metri in spatele meu.
''Ash, incet, te rog, nu uita. Ca o felina..'',soptii ea
M-am oprit.Am asteptat cateva secunde, apoi puma se afla langa mine.
''Hei, esti bine?'',soptii timid.
''Nu. Vreau s-o distrug pe Victoria Salverin '',am soptit.