Un drum presarat cu petice de frunze si praf de vise...

[Ruthie Allen]

Trupul parea sa i se unduiasca in miscari mecanice,parca controlate de o cu totul alta entitate decat ea.
Un fel de chemare,un impuls,se trezi in ea,promitandu-i,intr-o maniera lipsita de cuvinte,ca nu o va parasi pana ce nu ii va da ascultare.
Fara a indrazni a se opune si traind cu siguranta ca ceva o astepta acolo,alerga fara de a se opri,mai mult din teama ca vreo ezitare sa o cuprinda si sa o incetineasca.
Inceputul de zi incetosa acel pustiu,accentuandu-i nuantele de necunoscut,de ascuns,insa era un soi de mister ce nu trezea in ea nici o urma de spaima,ci o primea cu voiosie in profundul sau.
Intreaga natura ii parea ca fiind fluida,in continua miscare,parca insotind-o in drumul ei,indemnand-o isi continue drumul prin revarsari de vitalitate.
Singurul lucru ce ii inunda auzul era pulsul acelui spatiu,ce,dintr-un motiv necunoscut ei,isi releva firea,atat de nonsalant,in fata-i.
Orizontul decolorat de excesul de lumina parea a isi pierde conturul,creand impresia unei lipse de inceput si sfarsit,unei singure realitati in care avea un scop binedefinit.
Incepu a face pasi mai mici,mai nesiguri,dar nu din vreo sfidare a ceea ce credea din tot dinadinsul,ci din teama ca nu cumva sa raneasca fragilitatea acelui loc,atat de unitar,incat probabil la bruscarea oricarui detaliu,ar fi izbucnit haosul.
Reusi sa destinga o silueta stearsa printre norii densi de ceata,insa,in mod straniu,nu tresari la vederea ei,ci se lasa in voia unui val de liniste si incantare,presupunand ca asa ar trebui sa fie.
Abia cand ii atinse,incet,umarul,o urma de indoiala ii strabatu simtirea,neavand certitudinea unei reactii pozitive din partea ei.
Isi ondula buzele intr-un zambet timid,infatisand,astfel,un fel de atitudine defensiva.

Out of character:Imi cer scuze ca am scris despre sentimente oarecum similare cu ale tale,mi s-a parut mai...potrivit in context.