Prieteni

[Bell Evans]

Cercetasa ramase tacuta. Si el facuse aceeasi gluma. Iar acum Slin aduse din nou briza aia de tristete. De ce nu reusea sa treaca peste ce se intamplase? De ce continua sa se minta, spunand ca a trecut? Si de ce nu avea controlul asupra sentimentelor..asupra urmelor ce mai ramasesera.
"-Alo, Bell" striga astropuful, incomodat.
"-Scuze" mormai cercetasa, ridicandu'se.
Se indrepta spre armura si atinse suprafata rece. Avu acelasi fior ca in ziua aia de duminica dimineata cand venisera impreuna acolo. Acelasi tremur care ii dadea de inteles ca nu doar raceala armurii o facea sa isi doreasca sa traiasca la nesfarsit clipa aia.
"-S'a intamplat ceva?" sopti Slin, apropiindu'se de ea.
"-Nu" raspunse Bell, vag.
Trebuia sa inceteze..trebuia sa se opreasca din asi face rau singura..atat ei, cat si celor din jur.
"-Stii..vreau ca ziua de azi sa ramana in amintirea mea nu ca o amintire inviata din trecut..ci ca o zi superba, petrecuta alaturi de un prieten perfect" sopti ea, cu un zambet in voce..