Plimbare cu o noua prietena

[Kasumi Mikoto]

-Da. Cât despre partea cu suvenirul... a judeca din prtima clipã e un obicei deprin de la Fujizu...Rareori eºuez. Cred c-ar fi momentul oportun sã plecãm. Arigatoo, Konaan, i+am spus vânzãtoarei, pe un ton rigid.
În momentul acela, fãcând uºa sã se izbeascã de perete, cu clinchetul asurzitor al clopoþelului pe fundal, Ava îºi fãcu artistica intrare furtunoasã, angajându-se într-un salt mic în înãlþime peste tejghea.
-Mai trãieºte pãsãruica? m-am interesat.
Puma a adoptat o poziþie marþialã ºi o atitudine superioarã subliniatã printr-un rãget care aproape lãsã magazinul fãrã geamuri.
-Da, bravo. Dã cuþitu' ºi, uite, ia cutie asta ºi du-o la mine sub pat, da?
Puma pãru o clipã cã încearcã sã îºi aducã aminte unde anume era destinaþia cerutã, apoi îmi dãdu acordul sã-i leg "hamul" ataºat de cutia din lemn, prea mare sã o poatã cãra în dinþi. ªi plecã...precum un fulger.
Rosalie îºi încheiase, de asemenea, achiziþiile. Am ieºit, îndreptându-ne spre "Trei Mãturi".