Exista viata dupa moarte...

[Scarlett Soul]

Fiecare viata este o noua lume....

Apasa cu putere pe clanta usii care avea sa-l duca intr-o viata paralela, numai culori si zambete.

'Traiesc doua vieti diferite, dar eu sunt unul singur ! '

Era un gand sincer si trist, dar cu toate astea nu se simtea prost, era chiar fericit cu viata pe care o avea, caci nu avea alta.
Facu primul pas indreptandu-se spre sala unde avea prima ora, insa nu apuca sa-si termine gandurile, caci...
"Buna Axel, ce faci ? "
"Aaaaa, vrei sa zici ca ai ajuns si la facultate ! "
"Ce faci frumosule ? ", se auzi deodat' o voce feminina.
Insa nu le raspunse niciunuia, pentru el nu reprezentau interes.

"Axel ? Te simti bine.... am auzit ce s-a intamplat ! "

Parea a fi singura peroana sincera, asa ca-si ridica privirea spre pamanteanul ce-i vorbise.Stia cine era...Simon... Prietenul sau de ani si ani de zile...

"Da, ce pot spune despre mine? Sunt exact ca si inainte ! "

Insa stia ca nu era adevarat, caci ceva inauntrul sau se schimbase, inima lui iubise ce nu credea c-o sa iubeasca, iar acum simtea ca viata lui trecuse la nivelul urmator.Cu toate astea nu putea fi el insusi fata de toata lumea, fiind o fire dura si autotitara, aparent lipsita de sentimente, insa cand se uita noaptea in oglinda, vedea altceva, o unda palida de suferinta imbinata cu dragoste.Da, dragostea zile de azi si nostalgia zilei de maine, iar apoi nimic, doar liniste.
Orele treceau ca pe roate, pierzand intru totul notiunea timpului si o data cu ea daruindu-se ratiunea de a trai, falsitatea ce o prezenta fata de oricine si mierea vorbelor lui Skye.
De abia apuca sa-si adune mintile, ca pana atunci totul se termina si ramase aproape singur in clasa, doar el, Skye si Simon.
"Skye, eu nu mai pot trai asa, ADIO ! "
"Poftim ? ", tipa fata, nevrand sa inteleaga vorbelele lui Axel.
Desi Simon era frustrat, recunoscu in sinea sa ca se astepta la una ca asta, ba chiar intuise dinainte.
Nu dorea sa faca un astfel de gest, insa duritatea si frica de parerile celorlalti in facea sa intreaca orice masura, netinand cont de nici un regret.
Atunci isi aminti vorbele lui Skye :

"Dragostea e numai durere si chin ."

Iar acum ii dadea dreptate, insa era vina lui, vina lui si numai a lui... fara nici o scuza !
Tocmai cand simtea ca fata intrase pe portile inimii lui, oasise spre sufletul sau, atunci o facuse sa zboara departe...
Dar un baiat atat de dur si de popular, cum putea sa para trist sau sa planga ? Nu... nu-si permitea !
Iesi in graba, alergand de-a lungul coridoarelor, nevrand sa intalneasca pe nimeni, apoi tranti usa in urma lui.Traversa prima jumatate a strazii, iar dupa aceea privi in urma...

O lumina puternica il izbi...

~~ஐ★♥ Prin ochii lui Skye ♥★ஐ~~

"Skye, eu nu mai pot trai asa, ADIO ! "

Asta imi spusese, acum totul se terminase, tot ce avusesem si simtisem ca detineam, TOTUL era dus de vant precum petalele unei flori oflite.

"Dragostea e numai durere si chin ."

Aducandu-si aminte aceasta propozitie tranti banca de perete si alerga plangand pana la masina, pornind cu zgomot motorul si intentionand a merge spre o tinta inca nedefinita.
O inbulzeala de ganduri o darama atunci cand il vazuse pe Axel in mijlocul strazii.
"Nuuuuuuuu", tipa Skye, cao parte foarte importanta din accidentul ce urma sa se petreaca.
Trase cu putere volanul intr-o parte, dar nu reusi decat sa amortizeze cazatura masinii, lasandu-l pe iubitul ei intr-o uriasa balta de sange.
Miros de moarte...

Viata - ... un fir de lumina care sfarseste in intuneric.