Lectia V

[Samantha Hawkins]

Ora viitoare vom vorbi despre superstiile Incuiatilor.

Asadar, ora era pe terminate. Camera era invaluita in obscuritate --draperiile trase, parca dinadins-- "conservand" ambianta misterioasa. Mda, se gandea la acelasi lucru pentru a mia oara. Isi plimba ochii prin incapere, analizand fiecare centimetru de perete. Niciun ceas. Dar in fond, nici nu tinea mortis sa afle ora.

Plictisita, tinea cesca de toarta, invartind-o pe loc. Reusise sa strambe fata de masa dar o potrivi imeidta la loc. Ciudat cum zatul parea aproape impietrit pe fundul canii... observa curioasa fata dupa ce arunca o privire la acesta. Si ramase perplexa. Acum vedea altceva. Sau ii juca imaginatia feste. Treaba asta devenea haioasa. In cate si cate moduri nu putea fi interpretat zatul? Si totusi era ceva ciudat... intoarse iarasi cana. Acum semana cu o felina. O misca mai la stanga. Forma devenise a unei carti deschise.

Dubios. Foarte.

O roti la 180 de grade --sau cel putin, cam atat a aproximat-- si din nou imaginatia o impinse in a vedea o noua silueta: cea a unui lup cu urechile ciulite.

Pe numele lui Merlin, inebunise sau i se parea? Avea un viitor atat de fragil, influentabil, schimbator, incat o prezicere ar fi fost imposibila? sau acum descoperea cat de inselatoare putea fi aceasta materie? Nu se poate, colega obtinea acelasi rezultat indiferent de cum ar fi privit pudra neagra-maronie intarita. Sau aproape acelasi.

"Ma scuzati?" incepu cu vocea destul de potrivita pentru a nu-i deranja pe ceilalti. Profesoara se intoarse. "Da domnisoara... Hawkins?"
"Acum realizez, ca am fost mai atenta, numeroasele interpretari. E normal? De fiecare data cand intorc cana observ alte siluete, fiecare diferite de cele din urma... imaginea care persista acum e cea a unui lup cu urechile ciulite"

Probabil ca spusese o tampenie. Poate ca unii ar fi crezut-o nebuna. Si totusi vedea si sarpele, si alte forme pe care le-a ignorat total --din pura plictiseala si scepticism-- la scrierea temei.

Profesoara asculta intrigata... oare care avea sa-i fie raspunsul? Sam isi amintea cum un alt elev, nu acum mult timp, la o alta ora de Preziceri, oscila intre "umbrele" pe care le vedea in Globul de Cristal. Poate era acelasi lucru si aici. Biata imaginatie jucandu-i feste propriului stapan. sau nu?...