O intalnire neasteptata

[Kasumi Mikoto]

Frunzele ce zburau prin padure, de-a valma, cantandu-si, soptit, efemera poveste, pareau roiuri de fluturi si flacari. Desi, in general, o priveliste placuta, acest tablou avea, acum, pentru mine o monotona, infama existenta, una destul de irelevanta si sacaitoare. Totusi reuseam sa ma concentrez asupra unei singure frunze. Era asa cum spusese Fujizu: Cand te uiti la o foaie de hartie, primul lucru pe care il cauti, inconstient, cu privirea e un punct concret si clar vizibil pe ea. In totdeauna tindem sa ne concentram pe un anume detaliu, situatia in ansamblu ne zapaceste deseori.
Cu toate ca acum eram complet deconectata, nu ma gandeam la vreun detaliu. A, ba da... Uite unul bun: Motivul existentei noastre, personaje cu nimic deosebite, intr-un cadru atat de... neobisnuit pentru mine. – Ei, da, tot Fujizu spunea ca regulile exista ca sa ai ce incalca, dar daca o cheama Interzisa... – De ce plural? Prezenta Avei se subantelege, desigur. Acum, motivul asta ar fi putut sa fie, lesne, faptul ca ii promisesem Avei centaur autohton la cina, cu obligatia subliniata cu rosu in contract de catre subsemnata sa si-l vaneze singura. Am decis sa consider acest motiv ca fiind vinovat pentru prezenta mea aici, doar ca mai aveam unul, care exista in capul meu doar ca o schita si care era destul de greu de conturat.
In aceeasi secunda cu Ava, am auzit. La vreo 300 de metri isi flutura coada un centaur. Ne-am apropiat fara nici un zgomot. Fiecare pas era un avertisment mut pentru creatura magica. La cateva minute, cina Avei s-a ivit in fata mea, usor vizibil de dupa cativa copaci, care imi pastrau prezenta neidentificata, pentru centaur.
Ava se piti in iarba, inaintand, tacuta, cu o strategie, desigur, foarte bine pusa la punct. O clipa ezita.
-Naande? Ava, nu e cazul sa dai inapoi decat la comanda mea.
“Bine, dar...”.
-Nu, asculta.
Am luat cele doua cutite si le-am montat, in 3 secunde si 4 zeci si 4 de sutimi, recordul meu, in lancea cu lama dubla. Voiam sa-i mai explic odata Avei ca, daca vrea sa manance la cina, ezitarile nu isi au locul decat la comanda mea. Am dat sa atac creatura magica si, desi am fost usor surprinsa, evenimentul care a schimbat, cu o scanteie argintie, traiectoria lancii, nu m-a luat pe nepregatite.