Slin C.Enchanting

[Oliver C.S. Queen]

16 octombrie...

Sa spunem ca viata ar fi un drum...daca este asa ...oare cum este ...el...betonat...pavat...sau plin de praf...dar nu asta e important...important e sa iti misti picioarele pe el...sa ridici capul sus si sa privesti in toate directile..nu trebuie sa il privesti din ce este facut...ci doar sa pasesti pe el....
Dar toti ar trebui sa stim asta ....si sa realizam ca suntem cu un scop pe acest drum...si asta nu trebuie sa uitam...trebuie sa ne ajutam de celalalt noi sa formam un mare film al vieti noastre...
Sa ne formam propria melodie pe care sa o cantam la nesfarsit sa facem propria noastra poza ...sa ne desenam propriul nostru cer si sa ne simtim bine asa cum suntem noi...
Iar atunci cand am facut aceste lucruri....atunci incepe o noua calatorie...
Noi suntem ca un cântec, nu credeþi? Un cântec nu se poate cânta niciodatã de la sfârºit spre început. Trebuie sã-l cânþi totdeauna îndreptându-te spre sfârºit. Pe parcurs, în timp ce cânþi încã ºi muzica te îmbatã, îþi dai seama cã sfârºitul se apropie totuºi, oricât l-ai amâna. Încerci sã lungeºti puþin notele, dar asta nu dã cântecul înapoi, nu reînvie ceea ce a murit din muzicã între timp. Amâni doar sfîrºitul. Te încãpãþânezi sã nu recunoºti o evidenþã. Cã orice cântec are un sfârºit. Oricât ar fi de frumoasã o melodie, vine o clipã când ea e acoperitã de tãcere. Când tãcerea e mai puternicã decât muzica.