If tomorrow never comes

[Bell Evans]

Bell lasa sa ii scape un oftat incetisor. Nu vroia sa isi piarda cel mai bun prieten. Nu concepea un asemenea lucru.
"-Ii vom gasi" sopti ea, cu ochii plini de lacrimi.
"-Fi sigura de asta" o linisti Alice, cu o voce blanda.
"-Dar de unde am putea incepe?" intreba Helena, jucandu'se cu un colt al fetei de masa.
"-Din castel" raspunse femeia bondoaca.
Cercetasele se uitara pret de cateva secunde una la alta, dupa care Helena spuse.
"-Sa mergem.."
Alice o urma in liniste, in timp ce Bell isi lua ramas de la cei doi.
"-Unde mergeti?" intreba barbatul, cu gluga.
"-Veti afla curand" raspunse Bell, cu o voce pierduta in intuneric.

Iesite din nou pe domenii, respirara adanc aerul proaspat al noptii si se lasara imbratisate de intuneric. Nu era niciun nor pe cer, dar stelele faceau vazduhul sa para un imens candelabru celest.
"-E nemarginit" sopti Bell, lasand o lacrima mica sa'i alunece pe fata albita de frica.
"-Trebuie sa ii gasim" sopti Al, lasandu'se pe iarba acoperita de mici stropi de apa.
"-Dar cum?" intreba Bell.
"-Am eu o idee.." sopti Helena.