Dorinte in miez de noapte

[Bell Evans]

Cercetasa se intoarse, vazand cum sufletele parasira incaperea. Simti o briza usoara, cu un parfum slab si dulceag, dupa care o liniste apasatoare puse stapanire pe camera. Stia ca avea sa se intample asa. Stia ca Rosalie va suferi mai mult acum, ca inainte.
"-Sunt aici" sopti ea, imbratisandu'si strans prietena.
Soimeanca lasa lacrimile sa ii alunece in valuri pe obrajii trasi de la oboseala. Stia cum se simtea. Dar in acelasi timp, stia ca nu putea face nimic ca sa o faca sa se simta mai bine.
Era cursul vietii..unul sa moara, altul sa se nasca. Dar ce ramanea in urma..era cel mai dureros.
"-Trebuie sa te gandesti..sa te gandesti ca ei ar vrea sa fi fericita. Chiar daca tu nu ii vezi mereu, sunt intotdeauna alaturi de tine..si au grija de tine, in fiecare clipa din viata" spuse cercetasa, cu vocea inerta..