Un drum presarat cu petice de frunze si praf de vise...

[Ema Snow]

Am dat aprobator din cap si am privit o clipa ochii lor. Pareau sa vada pe acele carari lucruri invizibile mie. Nu. Nu invizibile, ci neimportante pentru fiinta mea.
"Nu-mi voi mai pierde timpul gandindu-ma la ce urmeaza peste zece ani si pierzand momentul prezentului!" am gandit hotarata. Nu ma simteam autoritara, nu eram cea care lua deciziile. Eu ma gandeam doar asupra viitorului meu, lasandu-i pe ceilalti sa aleaga pentru ei. Eu mereu imi alegeam drumul. Dar acum, totul era parca in ceata. Exista drumul care ma atragea, cel spre care se uitau acum si celelalte doua calatoare. Nu eram sigura pe mine. Probabil ca daca as fi gandit limpede, as fi ales alt drum... Imi lua doua secunde sa-mi dau seama ca greseam. Drumul bun nu este indeauna cel pe care mergi singur.
Am pasit in fata. M-am intors spre ele si cu un zambet bland, am incercat sa le arat alegerea mea.