Vesnica problema

[Bell Evans]

Bell ramase uimita. Devoratori? Si atunci, Nick unde era?! Raspunsul veni insa chiar din spatele ei. Un scheunat bland si o silueta mica, zgribulita.
"-Nick" sopti ea, schiopatand spre el. "Stiam ca tu n'ai fi putut sa o ataci pe Ronnie" continua ea, ajungand langa el.
"-Ai grija, Bellyshor" striga Helena, cu o voce mica.
"-E ok" raspunse cercetasa, lasand un zambet sa'i infloreasca pe chipul palid.
Micul lup se lasa in patru labe, asezandu'se langa ea. Intinse capul incetisor, fara sa o sperie. Bell ii atinse bland botul, dupa care il mangaie dupa urechi.
"-E moale" chicoti ea.
"-Si periculos" mormai Ronnie, inca intinsa pe pamant.
"-Ba nu" riposta Bell, privindu'l pe Nick in ochi. In ei se citea durerea si suferinta la care era supus, dar in acelasi timp, fericirea ca Bell ii era alaturi. "Nu plec nicaieri" sopti ea, zambind.
"-Fetelor, eu plec. Trebuie sa am grija de dumnealui" mormai Hagrid, indicand spre varcolacul inlantuit.
Cercetasele isi luara ramas bun, iar uriasul se pierdu in intuneric.
"-Si acum ce facem?" intreba viperina, ridicandu'se.
"-Cred ca ar trebui sa ajungem inapoi in Spital..mai ales tu, Bell" raspunse Helena, serioasa.
"-Si cu Nick ce facem?! Nu'l putem lasa aici" replica Bell, privindu'si prietenele..