Dezvaluirile Profetului

[Samantha Hawkins]

*guys, sper ca aveti un plan de rezerva in caz ca ne complicam, alunecam intr-un hau si nu mai iesim de acolo xD*

Samantha privea perplexa scena. Poate era prea neexperimentata, prea mica sa inteleaga adevaratul motiv al despartirii cuplului, al framantarilor, al stresului acumulat, dar pricepea un lucru: de la echilibru la haos in lumea vrajitoreasca nu era decat un pas. Iar odata cu ultimul strigat al barbatului, haosul se dezlantui sub forma unor explozii. De ce atata lipsa de auto-control si egoism?

Era bestie cu chip de om, sau om stapanit de o bestie? De himere, de iluzii...?

Explozii, dar in mintea Samanthei, de ganduri si indoieli. Confuzia era palpabila. Nimic nu mai avea sens. Totul era pe de-andoaselea. Iar in acel moment in care pe fiecare fata se citeau urme de teama, i se parea ciudat ca ramasese lucida, fara sentimente. Poate faptul ca nu constientiza ce se intampla defapt, nici macar nu mai discerna intre teama, confuzie, sau alte sentimente. Totul era o invalmaseala haotica. Ceva se intampla, de mai mult timp. Era ceva ce elevii nu stiau? Care erau scenele "din umbra" intamplarilor? Cum se puteau produce atatea "artificii" numai in urma unei "scantei"? Nu era posibil, un razboi nu se produce cu un poc!

Era oare vorba de mai multe comploturi in lant?

Eleva apuca sa rosteasca un "Protego!", scotandu-si stangace bagheta, inainte ca o bucata de lemn (provenita din cine stie ce scaun) sa-i zboara in dreptul capului si sa se loveasca de scut. Oare se temea? Habar nu avea, dar simtea teama si furie, simtea ura si iubire, simtea nehotarare, confuzie, deznadejde. Si parca nu erau ale ei. Parca se simtea detasata, acolo, in spatele scutului cu straluciri safirii. Parca trebuia sa fie alb. Oricum, ignorand acest detaliu, Samantha se intoarse pe calcaie si zbura spre iesire, incercand sa evite coliziunea cu alti elevi la fel de grabiti sa ajunga la ore, sau in camere, sau oriunde altundeva instinctul de autoconservare ii mana, asemenea antilopelor puse pe fuga de leii savanei...